Posted on

La Civil: triplul curaj al Teodorei Mihai

Festivalul de film de la Cannes, cel mai important din lume, predispune la hiperbole: acolo, totul este excesiv. Și criticile și extazul. Această unică „bulă cinematografică” face și desface glorii. Dincolo de covorul roșu, în lumina crudă a realității, multe dintre „revelațiile” festivalului nu reușesc să confirme și autori venerați preț de aproape două săptămâni se dovedesc a fi pasiuni pasagere. Nu e cazul Teodorei Mihai care a detonat croazeta din acest an cu pelicula ei La Civil. Cele 8 minute de ovații în picioare, de la finalul proiecției din cadrul secțiunii Un Certain Regard au devenit virale. În Mexic, unde filmul a avut premiera zilele trecute, s-a creat o imensă așteptare grație acestei primiri entuziaste și a subiectului atât de relevant și de dureros pentru populația care trăiește acolo într-un război perpetuu. Cum a ajuns Mexicul capitala mondială a violenței? Ne explică însăși regizoarea, într-un interviu pentru Dilema Veche:  „Din 2006, când a fost declarat războiul contra drogurilor de președintele Calderon, am observat cum viața de zi cu zi a omului de rând a început să fie din ce mai afectată de violența care a ajuns foarte ușor pe străzi. Înaintea războiului exista un fel de gentleman’s agreement între carteluri și guvern care nu afecta siguranța civililor. Acest lucru a căzut și violența a coborât pe străzi. Oricine, de la copii la bătrâni, au devenit implicați. Mai întâi, ca victime și, mai târziu, ca participanți. Asta face violența, când te atinge, te și absoarbe.” Tânăra cineastă, familiară cu Mexicul încă din adolescență, a vrut să expună lumii întregi această realitate dură, de neconceput. După 2 ani și jumătate de investigații, în care a lucrat într-un „convoi” de 4 persoane și 4 bodyguarzi și a ajuns să ceară, la un moment dat, chiar ajutorul armatei, Teodora a strâns o mulțime de informații și de povești, însă și-a dat seama că subiectul era greu de abordat ca documentar din cauza riscurilor și că doar ficțiunea îi va da libertatea să trateze această temă. Tot în acel moment, s-a gândit să apeleze pentru scenariu la ajutorul unui autor local – Habacuc Antonio De Rosario – care scrisese extensiv despre cartelurile de droguri. Însă momentul definitoriu a fost întâlnirea cu o mamă a cărei fată fusese răpită și care i-a mărturisit Teodorei povestea ei. „Aceea mamă, Miriam Rodriguez, pe care eu am cunoscut-o în 2015, a devenit ulterior o militantă renumită, care din păcate a fost ucisă în fața casei în 2017, pe 10 mai, de Ziua Mamei în Mexic”, a declarat regizoarea într-un interviu pentru Liternet.ro. Miriam a devenit inspirația pentru film și pentru personajul său principal, Cielo.

Cum a ajuns Teodora la fabuloasă actriță Arcelia Ramirez, una dintre cele mai complexe și mai apreciate interprete mexicane, cu peste 100 de filme de cinema și TV la activ? „Văzusem Como agua para chocolate și am fost impresionată de modul în care a jucat. Când am început să caut o actriță pentru rolul principal, trei persoane din jurul meu mi-au menționat numele Arceliei, și investigând, mi-am dat seama că o cunoșteam și ca în adolescență îmi plăcuse foarte mult. Cariera ei între timp se dezvoltase și mi-am dat seama ca ar putea să fie un match excelent pentru Cielo. Am îndrăznit să-i trimit scenariul și reacția ei a fost foarte rapidă, frumoasă și convingătoare. Am intuit că voi avea în ea o actriță care va da totul pentru rol. Și aveam nevoie de o astfel de implicare. Seamănă cu Miriam nu atât la fizic, cât la dedicația ei, curajul și hotărârea în ceea ce face”, povestește Teodora pentru Urban.ro. Pe platou, toți actorii au contribuit la scenariu: unii i-au împărtășit istorii personale de la bun început, unii pe parcurs și unii chiar la sfârșitul proiectului. „Dar a fost foarte impactant să-mi dau seama că motivația echipei și a actorilor se năștea deseori dintr-o poveste personală legată de violență. Unul din actori, în timpul repetițiilor unor scene dure, a plecat din senin de pe platou pentru că scena i-a reamintit o situație trăită de familia lui când unchiul lui a fost ucis”, mărturisește cineasta în același interviu.

Pe lângă Cristian Mungiu și casa de producție Mobra Films, Teodora a decis să lucreze cu un alt român extrem de talentat pentru imaginea frustă, plină de forță a filmului. În interviul pentru Urban.ro explică: „România pentru mine este necondiționată, profesioniștii din cinematografia română sunt cunoscuți ca fiind printre cei mai buni, iar Marius Panduru is top of the list. Sunt foarte fericită că, deși nu ne cunoșteam personal înaintea proiectului, am simțit o complicitate creativă de la bun început. Mexicul, cu paleta lui de culori și cu o lumină extraordinară ne-a motivat foarte mult din punct de vedere cinematografic”.

La Civil, una dintre cele mai puternice și mai autentice producții cinematografice ale ultimilor ani a primit, pe bună dreptate, „Premiul Curaj” al secțiunii Un Certain Regard. Un curaj incredibil, pentru că regizoarea s-a confruntat simultan cu trei mari dificultăți: cartelurile, maternitatea și pandemia.  „Adevărul e că a fost foarte complicat. Am avut norocul ca o bună prietenă din Mexico DF, a venit să mă sprijine cu fetița timp de 4 luni și jumătate, deci am putut să mă concentrez pe muncă și chiar a fost nevoie, pentru au fost condiții dure”, Liternet.  „A fost greu, am lucrat cât mai mult incognito, dându-ne drept asistenți sociali, de exemplu. Și au fost ocazii în care am intrat în vizorul halconilor (tineri care sunt informatori ai cartelurilor) și nu a fost greu uneori să ieșim din impas”, A list Magazine.  „Și pandemia a adus un stres suplimentar, având în vedere că actrița mea principală era prezentă în absolut fiecare scenă, dacă se îmbolnăvea ea, ar fi fost tragic pentru producție. Ar fi trebuit să oprim totul, ceea ce ar fi fost catastrofal pentru buget”, Liternet.

Atât pentru curajul regizoarei și al echipei de filmat, cât și pentru faptul că e una dintre cele mai urgente și mai răvășitoare pelicule recente, nu ratați acest excepțional „narco-western” pe care-l puteți vedea în cinematografele din toată țara:

București: Cinema City: Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Cinema Europa

Timișoara: Shopping City (Cinema City)

Botoșani: Happy Cinema

Iași: Cinema Ateneu

Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta

Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta

Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”

Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”

Sibiu: Cinegold, Cinema Arta, Centrul Cultural „Ion Besoiu”

Târgu Mureș: Cinema Arta

Onești: Cinema Capitol – din 5 noiembrie

Oradea: Lotus Palace

Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”

Craiova: Cinema Patria

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii! 

Posted on

La Civil: complicata geneză a unui film-bombă

“Când mă trezesc, vreau fie să ucid, fie să mor. Așa mă simt în fiecare dimineață…” Această confesiune devastatoare i-a fost făcută regizoarei Teodora Mihai de către o mamă mexicană, a cărei experiență a inspirat scenariul acestui film fenomenal. Pentru cineastă, declarația a venit ca o palmă. Imediat, a vrut să afle cum o ființă umană ar putea ajunge să simtă așa ceva, mai ales o femeie de vârstă mijlocie care nu se încadra într-un profil violent. Orice film important începe cu o întrebare urgentă. Și în acest caz a fost vorba de acel spirit artistic mereu iscoditor care a vrut să știe ce s-ar fi putut întâmpla atât de grav ca o persoană să ajungă în această stare de spirit. Așa că femeia i-a povestit în detaliu tragedia prin care trecea. Inițial, cineasta a vrut să facă un documentar, iar motivul pentru care acea mama i s-a confesat a fost că auzise că în zonă se face o cercetare pe tema răpirilor de adolescenți de către cartelurile de droguri. Iar faptul că Teodora era o regizoare străină a convins-o că nu avea o agendă ascunsă, ci singurul interes era să spună o poveste pe cât se poate de aproape de realitate pe care s-o împărtășească unui public internațional cât mai larg. Femeia spera ca mesajul ei disperat să ajungă peste hotare, astfel încât presiunea internațională să determine o schimbare pozitivă. Spera. Pe 10 mai 2017, Miriam Rodriguez a fost ucisă de cartelurile de droguri.

Miriam este motivul pentru care acest film, improbabil „pe hârtie”, există: o producție internațională regizată de o cineastă româno-flamandă în limba spaniolă și turnată în Mexic. Miriam a fost scânteia creativă care a adus la viață La Civil și pe puternica ei eroină, Cielo. Imediat după ce tânăra regizoare a început s-o urmărească pe aceast mamă mexicană, ideea unui documentar observațional a părut prea hazardată: regiunea era foarte nesigură și Teodora se simțea cenzurată de circumstanțele dificile și de subiectul care conținea multă informație sensibilă. Așa că a luat decizia să scrie o poveste fictivă inspirată din cei doi ani și jumătate de documentare intensă. În toată această perioadă, cineasta a contat pe ajutorul unui prieten mexican apropiat, romancierul premiat Habacuc Antonio De Rosario, care a crescut în Reynosa, un oraș de la granița mexicană cu SUA și care a scris mult despre războiul drogurilor și impactul acestuia asupra cetățenilor obișnuiți. Așa că în momentul în care a luat decizia de a scrie ficțiune, pentru Teodora a fost neîndoielnic faptul că Habacuc era cea mai potrivită persoană s-o ajute. Din fericire, el a acceptat invitația de a colabora și cei doi au început să scrie împreună scenariul în baza mărturiilor strânse și, în special, a confesiunii acelei mame care i-a povestit cum pierderea fiicei în mâinile unui cartel local a transformat-o din victimă în agresor. Pentru Teodora, răvășitor a fost felul în care Miriam a decis, din disperare, să ia problema în propriile mâini ca, mai târziu, să-și dea seama că a fost absorbită de cercul vicios al violenței, adică exact acela care o transformase, inițial, în victimă. Această ironie tragică a marcat-o profund pe cineastă. Și-a dat seama că exista un important mesaj existențial ce trebuie împărtășit, mai ales că femeia care inspirase filmul nu mai era în viață ca să vadă materializarea lui.

La Civil nu a fost deloc ușor de produs. Gestația proiectului a durat nu mai puțin de 7 ani și a trecut prin diferite laboratoare de dezvoltare cum ar fi Torino Film Lab și Cannes Cinéfondation. Proiectul a fost susținut de Fondul Audiovizual Flamand (VAF) încă din faza de scenariu. Teodora s-a născut în România, dar a trăit în Belgia de la o vârstă fragedă, așa că avea o puternică conexiune artistică cu Flandra. Totuși, era o poveste mexicană, vorbită în întregime în spaniolă. Cu accente, însă, universale: o mamă își căuta fiica. Și cum îndrăzneala artistică e mai mereu răsplătită, proiectul a reușit să strângă o echipă excepțională de coproducători. Mai întâi, legendarii frați Dardenne și a lor firmă de producție Films du Fleuve. Apoi Mobra Films – compania de producție a cineastului Cristian Mungiu – grație căreia filmul a obținut un important ajutor de la CNC România. Regizorul român s-a implicat personal în organizarea filmării și în post-producție. Era nevoie, însă, și de un partener puternic în Mexic și acesta s-a chemat Teorema, compania lui Michel Franco, un renumit regizor local. Proiectul a fost sprijinit, în cele din urmă, și de Eurimages.

În ciuda faptului că finanțarea a fost asigurată, filmarea a continuat să fie riscantă, mai ales că, între timp, a început și epidemia de COVID. La Civil a fost turnat în locuri reale, în Nordul Mexicului, în noiembrie și decembrie 2020.

Din respect pentru Miriam, ucisă brutal chiar în fața casei sale de Ziua Mamei, Teodora speră că filmul va sensibiliza oamenii și va aduce schimbări în bine. Între timp, La Civil își continuă parcursul triumfal la festivalurile din întreaga lume, impresionând criticii și publicul în aceeași măsură. Presa jubilează: „un debut foarte matur care oferă un echilibru excelent între portretul psihologic, filmul de acțiune, denunțarea unei realități intolerabile și chemarea la acțiune individuală în lupta împotriva criminalilor ce țin ostatecă o țară întreagă.” Cineuropa.org

La Civil se vede acum în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, la București, Cluj și Iași, iar de vineri, 29 octombrie, intră în cinematografele din toată țara: în București la Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Timișoara: Shopping

City (Cinema City), Botoșani: Happy Cinema, Iași: Cinema Ateneu, Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta, Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta, Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”, Pitești: Cinema Trivale, Sibiu: Cinema „Ion Besoiu” – în cadrul ESTE filmul de miercuri, Târgu Mureș: Cinema Arta, Onești: Cinema Capitol, Oradea: Lotus Palace, Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

La Civil: thrillerul neo realist al anului, pe ecranele românești

Laura e o adolescentă ca multe altele: zâmbește cu toată fața, e plină de viață și pierde timpul pe WhatsApp. O vedem în primele minute din La Civil, alături de mama sa, Cielo (Arcelia Ramírez). Însă e ultima dată când cele două sunt împreună. În curând, mama o va căuta disperată la morgă, într-una dintre cele mai puternice secvențe ale unui film hiper – încărcat de emoție și de energie revanșardă. În loc să aștepte un miracol, ca mulți dintre părinții mexicani cărora le sunt răpiți copiii, ea decide să pornească o revoluție și să se alăture raidurilor forțelor speciale. La Civil poartă neobișnuitul gir al unui trio de giganți ca producători: frații Dardenne, Cristian Mungiu și Michel Franco și, deși pare un film pe care oricare dintre aceștia și-ar fi dorit să-l regizeze, meritul îi revine Teodorei Mihai, cineastă ce izbutește unul dintre cele mai extraordinare debuturi cinematografice din perioada recentă. La festivalul din acest an de la Cannes a fost singura peliculă românească prezentă în selecția oficială și a stârnit reacții extatice: după proiecție, a fost aplaudată în picioare timp de opt minute. A fost recompensată cu Prix de l’Audace al secțiunii Un Certain Regard.

Filmul este inspirat de o sfâșietoare poveste adevărată din societatea mexicană unde clanurile sunt mai presus de lege și de autorități. În acest climat violent și machist, Cielo își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia lucrurile în propriile mâini și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare. Începe să investigheze singură și câștigă simpatia și încrederea lui Lamarque, un locotenent militar neconvențional din regiune. Acesta e de acord s-o ajute în căutările ei pentru că informațiile pe care le strânge îi sunt și lui folositoare. Colaborarea o va atrage pe femeie într-un cerc vicios al violenței. Iată un film de groază fără ființe supranaturale. Teroarea rezidă în autenticitatea poveștii; o teroare pe care poporul mexican s-a obișnuit să o vadă la televizor și în știri sau, mai rău, să o experimenteze direct. Fraze familiare precum „De ce o lași să iasă afară?”, „Nimănui nu-i pasă”, „E ceva obișnuit” sunt jaloane ale unei incertitudini terifiante

și fără speranță pe care Mihai le surprinde cu un ochi atent și instruit în arta observației. La Civil a fost conceput inițial ca un proiect documentar inspirat de povestea unei mame mexicane dar, în cele din urmă, s-a transformat într-o ficțiune dureros de reală, conturată și de stiloul scriitorului Habacuc Antonto De Rosario, aici co-scenarist.

La Civil vorbește despre cum oamenii normali sunt antrenați într-un torent de violență, ca urmare a disperării și a indiferenței din jurul lor.  În mijlocul dramei, Mihai introduce scene feroce de acțiune, fără însă a transforma totul într-un spectacol Hollywoodian.

După entuziasmanta primire de la Cannes, pelicula și-a continuat parcursul triumfal în peste 15 festivaluri din întreaga lume. Publicul și criticii au fost captivați de această tulburătoare și brutală analiză socială așezată pe o canava de thriller plin de suspans ce vorbește despre o generație pierdută. Tinerii sunt prizonierii unei culturii a fricii: fie dispar, fie devin soldați în acest război și nimeni nu crede că are puterea de-a întrerupe acest cerc vicios.

„Există un număr impresionant de fine nuanțe dramatice. Mihai pășește o linie fragilă între drama de tip vigilante și un studiu mai naturalistic al corupției sistematice. „La Civil, îmbogățit cu detalii autentice, nu-și pierde niciodată echilibrul”, scrie The Moveable Feast. „Un thriller captivant care balansează tensiunea cu un nuanțat portret al culturii violenței ce a ajuns să definească Mexicul modern”, scrie influenta publicație Screen International, iar Variety, altă revistă cult a lumii cinematografice e de părere că „cea mai mare parte din film construiește scene liniștite, introspective, care fac ca momentele sporadice, dar tensionate și palpitante, de violență să fie cu atât mai puternice.”

Acest film universal despre o mamă care-și caută fiica rezonează în orice colț de lume. În România, publicul îl poate vedea pe 22 octombrie în avanpremieră în deschiderea Festivalului Les Film de Cannes à Bucarest, iar din 29 octombrie în cinematografe: în București la Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Timișoara: Shopping

City (Cinema City), Botoșani: Happy Cinema, Iași: Cinema Ateneu, Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta, Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta, Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”, Pitești: Cinema Trivale, Sibiu: Cinema „Ion Besoiu” – în cadrul ESTE filmul de miercuri, Târgu Mureș: Cinema Arta, Onești: Cinema Capitol, Oradea: Lotus Palace, Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

La Civil, debutul premiat al Teodorei Ana Mihai, în deschiderea Les Films de Cannes à Bucarest. Belgia, țară în focus la ediția a 12-a

Odată cu așa numitul nou val, cinematografia română a generat cel mai mare interes internațional din istoria ei pentru filmele realizate de regizori români, consacrarea venind în special din selecții și premii la Cannes, cel mai important festival de filme în premieră mondială din lume. Anul acesta, tradiția a fost dusă mai departe de LA CIVIL, de Teodora Ana Mihai, singurul film românesc reținut în selecția oficială, aplaudat în picioare timp de opt minute după proiecție și recompensat în palmaresul final al secțiunii Un Certain Regard cu Prix de l’Audace.

La Civil va fi proiectat în premieră absolută în România vineri, 22 octombrie, în deschiderea celei de a douasprezecea ediții a Les Films de Cannesà Bucarest în prezența regizoarei, care va introduce fimul și va rămâne pentru o discuție cu publicul bucureștean după proiecție. Totodată, Teodora Ana Mihai va fi prezentă duminică, 24 octombrie și la Iași unde va prezenta filmul publicului local.

Teodora Ana Mihai este o regizoare belgiană de origine română care a atras atenția lumii cinematografice prin documentarul de lungmetraj Waiting for August care spune povestea copiilor români rămași să se descurce singuri după plecarea părinților la muncă în străinătate. Waiting for August a fost selecționat și prezentat în peste 40 de festivaluri, primind nu mai puțin de 11 premii printre care și prestigiosul glob de cristal al Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary pentru Cel mai bun documentar.

La Civil este o coproducție belgiano-româno-mexicană, filmul fiind girat de casele de producție ale unor autori consacrați la Cannes: Les Films du Fleuve a Fraților Dardenne, Mobra Films lui Cristian Mungiu  și Teorema lui Michel Franco. Filmul a fost disputat pentru competiție de festivalurile de la Cannes și Veneția, în urma premierei din august fiind invitat la alte 15 festivaluri internaționale.

Producția s-a derulat în condiții extrem de dificile, fiind turnată în 2020, în plină pandemie, în Durango, Mexic, relizatoarea având tăria să gestioneze deopotrivă filmul, condițiile sanitare și maternitatea din viața reală.

Conform Screen Daily, La Civil „creionează o imagine convingătoare a unei societăți în care nimeni nu poate avea încredere în nimic și toată lumea este complice într-un ciclu nesfârșit de violență” – povestea fiind rezultatul mai multor ani de cercetări ample întreprinse de regizoare în colaborare cu scriitorul mexican Habacuc Antonio de Rosario.

Filmul este inspirat de o sfâșietoare poveste adevarată, o răscumpărare într-o societate mexicană în care clanurile sunt mai presus de lege și autorități. Pornind de la cazul real, în La Civil regizoarea spune povestea lui Cielo, o mamă care își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia lucrurile în propriile mâini și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare.

“Acum mai bine de zece ani, l-am cunoscut pe Habacuc Antonio De Rosario, co-scenaristul filmului, care este din nordul Mexicului. Am început să-i citesc lucrarea care dezbătea modul în care violența se strecoară în rutina de zi cu zi a mexicanilor, subiect care a generat multe discuții ulterioare. În același timp lucram la filmul meu documentar, Waiting For August, despre copiii care cresc în România în circumstanțe dificile și asta m-a făcut să mă gândesc din nou la Mexic, la cum ar fi să fii adolescent sau părinte într-o țară în care oamenii pot pleca de acasă fără să se mai întoarcă verodată, fără ca nimeni să știe ce s-a întâmplat.

În 2015, am plecat în Mexic pentru a investiga subiectul. Am vorbit cu mulți oameni și am auzit multe mărturii până am întâlnit-o pe Miriam Rodríguez care a schimbat cursul acestui proiect. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: «când mă trezesc dimineața vreau să ucid sau să mor». Prin ce a trecut această persoană ca să ajungă să vorbească așa? Asta m-a făcut să decid că trebuie să spun povestea din La Civil. Și în acel moment mi-am dat seama că ar trebui să relatăm totul din perspectiva mamei care își caută copilul, în loc de cea a copilului care crește în acest mediu” mărturisea regizoarea.

După premiera mondială, cei de la Screen Daily concluzionau despre La Civil că este „un thriller captivant care echilibrează tensiunea printr-un portret nuanțat al culturii violenței care a ajuns să definească Mexicul modern”.

Ca în fiecare an, Les Films de Cannes à Bucarest prezintă o selecție de filme ale unei cinematografii care s-a făcut remarcată recent pe plan modial prin prospețime, inventivitate, diversitate. După ce la edițiile anterioare au fost organizate focusuri de țară pentru Mexic, introdus de Carlos Reygadas, pentru Spania

în prezența lui Albert Serra sau pentru Japonia – prezentată de Naomi Kawase, anul acesta spectatorii bucureșteni sunt invitați să descopere Belgia prin filmele proiectate în premieră pe marile ecrane românești:

LES INTRANQUILLES, regia Joachim Lafosse, selecționat în competiție la Cannes anul acesta, ni-i prezintă pe Damien și soția sa Leila, între care există o conexiune profundă și o poveste de dragoste greu încercată. Damien este un artist bipolar predispus la episoade maniacale, iar Leila își dedică viața lui și fiului lor de 8 ani. Cei doi se regăsesc adesea în mijlocul unor conflicte în care niciunul dintre ei nu dorește să se afle, provocate de boala lui Damien și rezolvate de înțelegerea Leilei.

„Misiunea regizorului e să se concentreze pe personaje”, declara cineastul belgian. O figură importantă a cinematografiei contemporane, Joachim Lafosse are o reputație care crește de la un film la altul (cum ar fi À Perdre la Raison, selectat la Un Certain Regard, secțiune în cadrul căreia Emilie Dequenne a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță). Filmografia sa e marcată de personaje monstruoase ale căror motivații încearcă să le înțeleagă în pelicule cu subiecte dure și complexe, dacă nu chiar tabu. În miezul operelor sale găsim deseori personaje psihotice care, dorind să facă bine, seamănă semințele răului. Totule o chestiune de limite în À Perdre La Raison, Folie Privée sau Nue Propriété.

Deadline Hollywood Daily scria despre Les Intranquilles | Neliniștiți că este „un film cu clasă care explorează provocările acceptării și conviețuirii cu o boală psihică și o face aducând o rază de speranță în relațiile umane.”

Comedia RIEN À FOUTRE, co-regizată de Emmanuel Marre și Julie Lecoustre, „un debut straniu și fermecător”(The Hollywood Reporter), „o completă nebunie ce te face să râzi în hohote, în timp ce livrează mantre corporatiste existențialiste de un umor sec” (Film of the Week), o are în rolul principal pe Adèle Exarchopoulos care a devenit în 2013 cea mai tânără câștigătoare a unui Palme d’Or (și a premiului pentru Cea mai bună actriță) pentru rolul său din Blue is the Warmest Color.

Cassandre, de 26 de ani, este însoțitoare de zbor pentru o companie aeriană low-cost ce își îndeplinește sarcinile cu o eficiență robotică. În viața personală se lasă însă purtată de moment, fidelă pseudonimului său de pe Tinder, «Carpe Diem». Pe măsură ce presiunile din partea companiei cresc, Cassandre începe să sufere consecințele comportamentului său nesăbuit.

La fel ca în anii trecuți, Les Films de Cannes à Bucarest va prezenta publicului o selecție de peste 80 de filme, majoritatea în premieră, grupate în secțiunile Sélection Officielle, unde vor putea fi vizionate cele mai interesante și premiate filme din selecția ediției 2021 a festivalului, Ziua de Aur care proiectează în succesiune filmele premiate cu marile trofee în cele mai importante festivaluri de autor din lume și Avanpremierele Toamnei care dă posibilitatea spectatorilor să descopere premierele româneşti ale sfârșitului de an în prezența echipelor filmelor înainte ca acestea să fie lansate în cinematografe.

Vizitând website-ul www.filmedefestival.ro puteți afla mai multe despre filmele anunțate și, în curând, detalii despre programul festivalului și punerea în vânzare a biletelor

Păreri?