După marele succes al ediţiei precedente cu 88 de minute cu Victor Rebengiuc, o gală care-şi propunea să aniverseze un artist legendar printr-o discuţie intimă şi pasionantă despre ale vieţii şi ale artei, acum spectatorii vor avea ocazia să o întâlnească pe minunata Tora Vasilescu.

 

La împlinirea a 71 de ani, Les Films de Cannes à Bucarest invită publicul la un eveniment care-i va pune în evidenţă toate faţetele personalităţii sale fascinante, intitulat 71 de minute cu Tora Vasilescu. Gala va fi precedată de proiecţia capodoperei lui Mircea Daneliuc, Probă de microfon, pe 26 octombrie la Cinemateca Eforie.

 

„În meseria asta a noastră, numai talentul nu ajunge”, spunea îndrăgita actriţă care a detonat fiecare rol cu vitalitatea şi autenticitatea sa. „Oricât har ai avea de la mumă, mai trebuie şi experienţă şi foarte multă muncă. Să te expui în faţa aparatului de filmat se învaţă. Să reuşeşti într-o clipă anume şi în condiţii anume, care sunt cu totul altele decât ale scenei, să-ţi expui punctul de vedere asupra unei relaţii umane (pentru că asta e un personaj, nu un punct de vedere) se învaţă. În asta stă, cred, nobleţea profesiei de actor”, mărturisea actriţa. Regizorii (de la Tatos, la Bocăneţ, la Pintilie sau la Mărăscu) au distribuit-o constant în film, teatru şi televiziune.  Publicul a adorat-o, criticii au aplaudat-o. „La Tora Vasilescu, vibraţia este starea naturală. Privirile vibrează – trist sau sperios sau curios -, zâmbetul vibrează – timid sau îndrăzneţ sau copilăros, vocea vibrează în tonuri reci, seci sau dimpotrivă tandre,  dar mai ales tăcerile. (…) Tăcerile Torei Vasilescu vibrează pe toată scara şi la toate intensităţile sentimentelor omeneşti, şi atât de antisentimentalele ei.  personaje sunt mereu bruiate – minunat bruiaj – de acest temperament artistic făcut parcă special să vibreze astfel în toate felurile, în toate stările”, scria Eva Sîrbu în Magazin estival 1980, citată de publicaţia Aarc.ro.

Gala 71 de minute cu Tora Vasilescu este prezentată de Catena.

Și la această ediție revine mult așteptata Zi de Aur care reunește anul acesta filmele premiate cu Palme d’Or – Triangle of Sadness, Camera d’Or – War Pony la Cannes și Ursul de Aur – Alcarràs la Berlin.

 

War Pony, câştigător al prestigiosului Caméra d’Or acordat celui mai bun film de debut prezentat la Cannes, e o poveste entuziasmantă despre dragoste şi bani într-o rezervaţie cu americani nativi. „Tandrețea, înțelepciunea și instinctul de supraviețuire a doi adolescenți de sex masculin sunt superb observate în lungmetrajul de debut al actorului devenit regizor Riley Keough”, scrie The Guardian.

 

Unul dintre cele mai discutate filme la Cannes anul acesta, Triangle of Sadness va putea fi văzut, în premieră națională, în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest de către cei mai harnici dintre cinefili. Vestea bună pentru cei care nu au mai reușit să rezerve bilete este că filmul distribuit de Independența Film va putea fi văzut și în cinematografe.

 

În Alcarràs aprape că „poți simți mirosul toropelii mijlocului de vară care plutește de-a lungul întregului film” observa Variety după premiera filmului la Berlinale.

Din moşi-strămoşi, familia Solé îşi petrece vara culegând piersici în livada din sătucul catalan Alcarràs. Dar recolta din acest an ar putea fi ultima, pentru că familia riscă evacuarea după ce noul proprietar al terenului plănuieşte să taie piersicii şi să monteze în loc panouri solare. Vestea dezbină familia şi, pentru prima oară, membrii ei trebuie să înfrunte un viitor nesigur şi riscul să piardă mai mult decât casa unde au locuit de generaţii. Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn.

 

Godard, recent dispărutul gigant al cinematografiei nu numai că a ajutat la lansarea Noului Val Francez, dar a schimbat pentru totdeauna limbajul filmic. Iată cum îşi începea tributul reputata publicaţie Indiewire: „Cel mai mare cineast din lume a murit. Iar acesta este un titlu pe care Jean- Luc Godard l-a deținut pentru foarte mult timp. Influența sa asupra formei și limbajului cinematografic din ultimii 60 de ani a fost fundamentală, dar cele mai bune filme ale lui cineastului nu sunt piese de muzeu care să fie studiate: ele sunt vibrante, energice, sexy, pline de culoare, fum și umbre crepusculare care te învăluie. Sunt vii. Și vor continua să fie, deși creatorul lor nu mai este.”

 

La Les Films de Cannes à Bucarest .13 ne reamintim de geniul godardian cu Le mépris. „Nu vorbește despre nimic altceva decât despre cinema-ul în sine, ceea ce devine puțin obositor, dacă nu ești unul dintre acei oameni cărora le place să vadă un film pentru a bifa referințele la altele. Cu toate acestea, este un fel de capodoperă”, postula Daily Telegraph. „Ne transportă într-o altă epocă: o lume de la începutul anilor ’60, în care clasicismul trecutului… este juxtapus cu goliciunea și plictiseala culturii moderne.” – Chicago Tribune.

 

Alături de fraţii Dardenne, de Arnaud Desplechin şi de Stéphane Brizé, alt cineast gigant celebrat la această ediţie este iconoclastul şi încă şocantul Pier Paolo Pasolini. Spectatorii vor putea vedea una dintre capodoperele absolute ale anilor ’60, Accatone, cu care controversatul regizor a irumpt pe scena internaţională, un film care şi astăzi fascinează, frapează, inconfortează, debusolează. Pentru a-l înţelege mai bine pe Pasolini, omul şi artistul, este obligatoriu să vedeţi superbul documentar realizat de Andrei Ujică, 2 Pasolini care va fi prezentat în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest înainte de proiecția filmului Il vangelo secondo Matteo de pe 21 octombrie, ora 18:30 la Cinemateca Eforie.

 

Pier Paolo Pasolini a vrut să filmeze pelicula sa despre Iisus, Il Vangelo secondo Matteo (1964), chiar în Țara Sfântă. Dar, în timpul unei călătorii de documentare, a devenit clar că acest lucru este imposibil: lumea modernă devenise vizibilă în prea multe locuri. Andrei Ujică împletește imagini din această vizită, în care Pasolini admiră peisajul deșertic împreună cu consilierul său de la Vatican, Don Andrea Carraro, cu fragmente din Il Vangelo secondo Matteo.

 

Ujica juxtapune imagini ale unei mări din ce în ce mai furtunoase cu un citat din film (care provine din Evanghelia după Matei), în care Iisus avertizează împotriva ipocriziei avocaților și a fariseilor. Muzica care însoțește genericul de final, “Hit ’em Up” a lui 2Pac Shakur, adaugă un strat surprinzător de semnificație acestui comentariu poetic de 11 minute despre filmul lui Pasolini.

 

Graţie celor 12 versiuni de până acum, Les Films de Cannes à Bucarest a devenit unul dintre evenimentele esenţiale ale toamnei culturale româneşti, iar publicul său a crescut impresionant de la o ediţie la alta. Anticiparea şi freamătul cinefil care îl precede se amplifică de la an la an.  În 2022,  avem deja proiecţii epuizate la puţin timp după ce biletele s-au pus în vânzare. Triangle of Sadness, Metronom, Close sau Decision to Leave sunt câteva dintre filmele sold out. Aşadar, grăbiţi-vă să vă achiziţionaţi bilete la alte titluri fabuloase din selecţie, la care încă mai sunt locuri disponibile.

 

Spotul ediției de anul acesta poate fi urmărit pe: https://youtu.be/XiVcufRSbSQ

 

Proiecţia de pe 21 octombrie a lui La Montagne, în regia lui Thomas Salvador, o fabulă eco, simbolică şi picturală şi una dintre cele mai atipice şi surprinzătoare pelicule din acest an de la Cannes, va fi urmată de o dezbatere cu regizorul și Mihai Zotta de la Conversation Carpathia despre conservarea mediului.

 

Cu Trois Souvenirs de ma Jeunesse aveţi ocazia să descoperiţi un cineast iconoclast (Arnaud Desplechin), comparat adesea cu gigantul literar Marcel Proust şi unul dintre filmele franţuzeşti “cult”.

 

În răvăşitorul The Natural History of Destruction, Sergei Loznitsa pune din nou întrebări foarte actuale şi percutante: este acceptabil moral să te foloseşti de populaţia civilă pentru a înclina balanţa forţelor într-un război? Este acceptabilă distrugerea în masă întru apărarea vreunui ideal superior?

 

Armageddon Time e un film autobiografic al aclamatului cineast american James Gray, o poveste profund personală de maturizare despre puterea familiei și urmărirea generaţională a visului american. Pelicula beneficiază de o distribuție de excepție, printre care se numără Anthony Hopkins, Anne Hathaway și Jeremy Strong.

 

Frère et soeur cel mai nou film al incinfundabilului Arnaud Desplechin câștigă credibilitate și relevanță și ca epilog (sau regândire matură) a temelor din trecut ale cineastului, amintindu-ne cât de puțini regizori au sensibilitatea, originalitatea și înzestrările sale literare.

 

O altă bijuterie umanistă a familiei Dardenne, Tori et Lokita își plasează personajele în centrul unei drame sfâșietoare, insistând în același timp asupra demnității lor. „La fel ca cele mai bune dintre operele lor, până şi cele mai simple acțiuni sunt înzestrate cu o intensitate care îți taie respirația” nota Indiewire.

 

Din dorința de a-şi regăsi originile, Freddie, în vârstă de 25 de ani, se întoarce pentru prima dată în Coreea de Sud, unde s-a născut înainte de a fi adoptată și crescută în Franța. Retur à Séoul e un film captivant şi imprevizibil, o perspectivă memorabilă asupra unei identităţi culturale complicate.

 

În Les Pires, o filmare are loc în oraşul Picasso, din suburbiile din nordul Franței. În timpul castingului, patru adolescenți, Lily, Ryan, Maylis și Jessy, sunt aleși pentru a juca în film. Toată lumea din cartier este surprinsă: de ce să-i ia doar pe “cei mai răi”? O reflecție asupra modului de a surprinde viața. „Profund pătrunzător, Les Pires este deopotrivă cerebral și emoțional, punând întrebări și lăsându-ne să tragem propriile concluzii. O realizare remarcabilă a cinematografiei și a compasiunii umane.” – AwardsWatch.

 

Și în acest an Les Films de Cannes ajunge mai aproape de spectatorii din țară prin edițiile locale de la Cluj-Napoca (21-23 octombrie), Arad (26-28 octombrie), Timișoara (28-30 octombrie) și Iași (18-20 noiembrie).

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!