Cronologia apei, debutul regizoral în lungmetraj al lui Kristen Stewart marchează o intrare puternică în cinemaul de autor contemporan. Adaptare a romanului autobiografic semnat de Lidia Yuknavitch, filmul a avut premiera mondială în selecția Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes din acest an, unde a fost întâmpinat cu aplauze îndelungate și reacții entuziaste din partea criticilor. Cronologia apei ajunge în cinematografele din România pe 16 ianuarie 2026, după un parcurs impresionant în festivalurile internaționale.
Povestea o urmărește pe Lidia, o tânără înotătoare talentată care încearcă să scape de abuzurile din familie plecând cu o bursă în Texas. Alunecarea pe panta dependenței îi curmă însă acest drum, iar reconstrucția începe abia în Oregon, sub îndrumarea scriitorului Ken Kesey. Scrisul, familia și confruntarea cu propriul trecut devin instrumente de vindecare într-o călătorie intensă despre identitate, traumă și autoacceptare.
Variety a descris filmul drept „o dramă emoționantă despre abuz și mântuire, spusă cu o pasiune poetică”, lăudând adaptarea îndrăzneață a memoriilor Lidiei Yuknavitch și interpretarea profundă a lui Imogen Poots. Actrița susține întreaga construcție a filmului, sprijinită de o distribuție solidă, unde se regăsesc Jim Belushi, Thora Birch, Tom Sturridge și Kim Gordon. Interpretarea lui Imogen Poots este trăită mai degrabă decât jucată. Corpul ei devine spațiu de expresie, iar suferința se manifestă în gesturi minime, respirații tăiate și tăceri apăsătoare. Apa, motiv central al filmului, nu este doar un simbol, ci o prezență constantă: adăpost și amenințare, dizolvare și renaștere.
Criticii au remarcat curajul regizoral al lui Kristen Stewart și felul în care aceasta abordează teme precum sexualitatea, trauma și reconfigurarea sinelui într-o formă cinematografică fragmentată, viscerală și poetică. Cronologia apei refuză convențiile biopic-ului clasic: nu oferă explicații liniștitoare și nu urmează o linie temporală clară, ci funcționează asemenea memoriei – discontinuă, instabilă, profund subiectivă.
Cronologia apei nu este un film comod, ci o experiență care lovește în valuri și cere implicare totală. Este o confruntare incomodă și profund umană, care confirmă apariția unei voci regizorale distincte și asumate.
Din punct de vedere vizual, Cronologia apei mizează pe o estetică senzorială, adesea neliniștitoare. Camera nu observă de la distanță, ci se apropie de personaje până la limita intimității, surprinzind detalii care devin purtătoare de emoție. Montajul fragmentat și ilustrația sonoră intensă creează o experiență aproape fizică, în care imaginile și sunetele par să pulseze odată cu stările interioare ale protagonistei.
Relația filmului cu timpul este una neconvențională. Trecutul nu este un capitol încheiat, ci o prezență constantă care răbufnește în prezent, fără avertisment. Această structură narativă reflectă modul în care trauma se reactivează și se repetă, refuzând să fie ordonată sau explicată. Kristen Stewart nu oferă soluții, ci lasă spațiu pentru ambiguitate și interpretare, tratând spectatorul ca pe un partener activ al experienței.
În ansamblu, Cronologia apei se impune ca un debut regizoral matur și radical, care își asumă riscuri reale și refuză compromisurile. Kristen Stewart demonstrează o voce clară și personală, interesată mai puțin de convențiile industriei și mai mult de adevărul emoțional al poveștii. Filmul rămâne o experiență care persistă dincolo de proiecție, continuând să reapară în memoria spectatorului asemenea unui val care nu se retrage complet.
După succesul internațional, filmul a fost distins cu Premiul Revelation la Deauville American Film Festival 2025 și a primit numeroase nominalizări și premii la festivaluri precum Thessaloniki și CineFest – Miskolc.
În România, filmul este distribuit de Voodoo Films.
Păreri?
