Dramă fără margini. Gabriel Stoica, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști de muzică populară din Vestul țării, își caută cu disperare mama, care l-a abandonat încă de la naștere, chiar în maternitate. Știe care este numele femeii, câți ani are, dar din păcate nu a reușit să o găsească până acum. Speră totuși că va reuși acum, cu ajutorul oamenilor!

 
Nu ştie cum arată cea care i-a dat viaţă şi o caută necontenit de 30 de ani! Este drama pe care o trăieşte artistul Gabriel Stoica, care a fost abandonat, imediat după ce a apărut pe lume. Acum, artistul nu vrea decât să îşi cunoască mama şi să o strângă în braţe.

 
Mama lui Gabriel Stoica se numește Magdalena Stoica și are 61 de ani. Cu toate acestea, artistul nu a reușit să o găsească, deși a început căutările de câțiva ani buni, dar nu se lasă bătut până nu o întâlnește pe cea care i-a dat viață. Nu știe nici dacă are frați sau surori, dar speră să afle într-o bună zi.

Cântărețul ne-a dezvăluit că avea 9 ani, atunci când a realizat că este un copil orfan și că în zadar așteaptă o veste din partea familiei, sau o alinare din partea mamei. De asemenea, Gabriel Stoica a mai povestit cum muzica a fost singura consolare și a învățat să cânte pentru a-și alina dorul față de mamă.

„Până la vârsta de 9 ani nu m-a căutat nimeni, nu m-a căutat mama, nu m-a căutat tata, nu m-a căutat un frate. Pur și simplu am înțeles că am fost abandonat. În perioada de Crăciun sau mai ales de sărbători vedeam colindătorii prin comună cum cântă, cum se bucură și, practic, de la ei am învățat să cânt și eu. Prin cântec mi-am alinat dorul de mamă. Practic, am tot bătut la uși, dar n-am găsit nimic, absolut niciun răspuns. Copilăria mea a fost una tristă din punct de vedere emoțional, mereu mi-am dorit să îmi cunosc mama, tatăl, frați. Nu o să mă las până nu dau de ei”, își începe povestea Gabriel Stoica.

 
Viața în cămin a fost un calvar pentru Gabriel, după cum ne povestește chiar el: “În casa de copii am primit multă bătaie, nu primeam mâncare, am ajuns în situația de a mânca chiar iarbă din parcurile din fața casei de copii. Mereu am primit dulciuri, jucări de la străini, dar întotdeauna ne furau educatorii și le duceau acasă la ei. Țin mine când era ziua mea de naștere primeam de la casa de copii o cană mică de lapte praf și vreo 250 de grame de bomboane mentolate, iar până ajungeam cu ele în cameră la mine deja erau împărțite de către mine colegilor de cameră, de mic eram sufletist și instinctul îmi spunea să dau mereu și apropiaților mei deoarece și ei au nevoie. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu!”, povestește intrepretul de muzică populară.

“La vârsta de 9 ani o familie din comunca Roșia de Beius, jud. Bihor, m-au luat acasă la ei unde am stat până la vârsta de 18 ani. La ei am învățat cum să mă integrez într-o familie normală, am învățat să muncesc și să nu cer milă, am învățat că dacă respecți ești respectat, am învățat să vorbesc – la casa de copii nu se ocupa nimeni de educație, integrare și civilizație. La această familie frumoasă am avut parte de lucruri bune, dar și neplăcute uneori, dar niciodată nu îmi umplea golul de mamă. Eu îî respect, păstrez legătura cu ei, și le mulțumesc frumos pentru tot ce au făcut pentru mine, așa cum s-au priceput și ei!”, mai spune artistul.  

Artistul de muzică populară, Gabriel Stoica, a mai mărturisit că în ciuda faptului că mama sa l-a abandonat, el nu o urăște și nici nu o judecă, ba dimpotrivă. „Eu fac toate aceste demersuri pentru a te găsi, mamă dragă! Nu ca să te judec sau a da cu pietre în tine, adică cuvinte grele, doar atâta să știu, că exiști. Eu nu sunt supărat, nu-i chestia că nu te-am iertat vreodată. Sunt trist!”, a încheiat cu lacrimi în ochi, artistul.