Cele mai importante filme din producția autohtonă se văd pe marele ecran la TIFF.24, în cadrul Zilele Filmului Românesc. În competiția ZFR intră 8 lungmetraje – dintre care 6 documentare – și 20 de scurtmetraje, care vor concura pentru cele trei trofee puse în joc: Cel mai bun lungmetraj, Cel mai bun debut și Cel mai bun scurtmetraj. Programul e completat de titluri românești premiate în ultimul an și de producții care vor avea premiera mondială la Cluj-Napoca, în afara competiției.
Juriul competiției de lungmetraj Zilele Filmului Românesc reunește profesioniști de prestigiu din industria cinematografică internațională: Fatima Djoumer, CEO Europa Cinemas, Lenka Tyrpáková, directoarea artistică a Festivalului Finále Plzeň, și Tomasz Żygo, coordonator de festival, programator și distribuitor.
Competiția de scurtmetraj Zilele Filmului Românesc va fi jurizată de Arnaud Chevallier, fondatorul agenției de vânzări B-Rated International, Réka Lemhényi, una dintre cele mai apreciate monteuze din Ungaria, și producătorul german Christoph Thoke.
Tata(r. Lina Vdovîi, Radu Ciorniciuc)
Inspirat de celebrul caz al grupului de români care a reușit să sustragă șapte tablouri de mare valoare din muzeul Kunsthal din Rotterdam, Jaful secolului (r. Teodora Ana Mihai) este mai mult decât o poveste despre un jaf spectaculos, ci o meditație asupra condiției lucrătorilor migranți care ajung în Vest. Scris de Cristian Mungiu și filmat de Marius Panduru, filmul o are ca protagonistă pe actrița franceză de origine română Anamaria Vartolomei și a câștigat Marele Premiu la Festivalul de la Varșovia.
Prezentat în premieră mondială la Toronto, Tata (r. Lina Vdovîi, Radu Ciorniciuc) documentează povestea Linei, o jurnalistă din Republica Moldova care se reconectează cu tatăl ei emigrat în Italia, după ce acesta îi spune că e victima unui abuz grav la locul de muncă. Pe măsură ce începe să-l filmeze și să-l cunoască dincolo de amintirile dureroase care i-au înstrăinat, Lina pornește într-o călătorie profund personală, care scoate la lumină traume vechi transmise din generație în generație.
În vara lui 1989, cu câteva luni înainte ca blocul sovietic să se destrame, Festivalul mondial al tinerilor și studenților a fost găzduit de Coreea de Nord, care și-a deschis pentru prima oară porțile unor delegații străine din toată lumea. Documentarul Viitor luminos (r. Andra MacMasters), prezentat în premieră la IDFA, este o incursiune unică în miezul acestui eveniment caleidoscopic, urmărind pas cu pas delegația română participantă grație unor senzaționale imagini filmate de videastul Emilian Urse.
Un alt film de montaj remarcabil este și Triton (r. Ana Lungu), construit din imagini rare de arhivă filmate între cel de-al Doilea Război Mondial şi Revoluţia din 1989. Cele trei povești acompaniate din off de comentariul ludic al autoarei compun nu doar radiografia alternativă a unei epoci, ci și un eseu personal despre memorie și istorie.
Beyond the River(r. Endre David)
Proiectat în premieră mondială, Love Hurts (r. Alexandru Mavrodineanu) este un documentar intim despre fragilitatea și forța iubirii, care își face spectatorii martori la poveștile reale a două cupluri, pe parcursul a doi ani de suferință, despărțiri și reconcilieri. Acesta explorează nu doar dinamica sinuoasă a relațiilor, ci și procesul vertiginos al vindecării emoționale.
La marginea unui sat din Transilvania, o comunitate de romi trăiește izolată de restul lumii, despărțită de un râu care devine simbolul unei granițe invizibile. Beyond the River (r. Endre David) surprinde realitatea brutală a acestor oameni, marcată de lupta constantă pentru supraviețuire. E un document-șoc și, totodată, oglinda nemiloasă a unei societăți care ține la distanță ceea nu vrea să vadă.
Doru Chirodea, „cel mai necunoscut poet din Timișoara”, este personajul central din Un mal rebel (r. Bogdan Pușlenghea), care prezintă atât viața petrecută în anii ’80 în Statele Unite, unde a devenit cunoscut în lumea underground a revistelor literare independente, dar și momentul revenirii în Timișoara natală. Documentarul e o reflecție senină la apusul unui stil de viață boem și rebel.
Anul nou care n-a fost, debutul în lungmetraj al lui Bogdan Mureșanu, este o tragicomedie corală, a cărei acțiune e plasată într-o singură zi, chiar înainte de Revoluția din 1989. Filmul a avut premiera în 2024 la Festivalul de la Veneția, unde a fost distins cu Premiul secțiunii Orizzonti și Premiul FIPRESCI, și a fost marele câștigător la cea mai recentă ediție a premiilor Gopo.
Beyond the River(r. Endre David)
În afara competiției, la TIFF.24 vor mai putea fi văzute și cele mai recente titluri semnate Radu Jude, Kontinental ’25 (Ursul de Argint pentru Scenariu la Berlinale 2025) și experimentalul Sleep #2, film de montaj asamblat din imagini înregistrate de o cameră web și, totodată, omagiu adus de autor lui Andy Warhol; în premieră mondială, Pădurea de molizi, cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu, care reconstituie una dintre cele mai întunecate pagini din istoria României – masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941; premiera mondială a lui Comatogen (r. Igor Cobileanski), o fabulă morală construită ca un puzzle din perspective diferite ale uneia și aceleiași povești; irezistibilul documentar După cioate (r. Mihai Dragolea, Radu Mocanu), aflat la intersecția dintre manifest activist și satiră; Caliu. Nicidecum altceva, ce să fac altceva? (r. Simona Constantin), un portret al lui Caliu, lăutarul din Clejani cunoscut drept „regele viorii”; coproducția germano-română Little Syria (r. Mădălina Roșca, Reem Karssli), mărturia tușantă a unei familii de sirieni exilați în Berlin; și TWST – Things We Said Today, cel mai recent film al lui Andrei Ujică, recompensat cu Premiul de Excelență la TIFF.
Selecția de scurtmetraje din ZFR arată cinemaul românesc în toată diversitatea sa, atât prin viziunea unor regizori emergenți proaspăt selecționați la Cannes (Alișveriș de Vasile Todinca și Fursecuri și lapte de Andrei Tache-Codreanu), dar și prin filmele scurte realizate de cineaști consacrați, ca Florin Șerban, Claudiu Mitcu, Octav Chelaru, Bogdan Mureșanu (selecționat la Annecy cu Magicianul) și Igor Cobileanski (Nebunul – proiectat tot în premieră mondială)
Păreri?
