Mrs. Buică, documentarul impertinent recent nominalizat la Premiile Gopo și la Gala Premiilor Radio România Cultural poate fi vizionat la finalul lunii martie în cinematografe
(Documentar, Romania/USA, 83′)

După o perioadă intensă în care stârnit multe dezbateri, documentarul lui Eugene Buică se regăsește pe lista nominalizărilor la Premiile Gopo 2024 pentru Cel mai bun film documentar și Cel mai bun film de debut și a fost recent nominalizat la Gala Premiilor Radio România Cultural, la categoria Cel mai bun film.

Impertinență, autenticitate, umor și melodramă. Veniți pe propria răspundere!​

În datele de 27, 28 și 31 martie, filmul va putea fi vizionat în București la Cinemateca Eforie, Cinema Union și Cinema Muzeul Țăranului, toate proiecțiile anunțate sunt cu o sesiune de Q&A la final (bilete, aici: https://eventbook.ro/film/bilete-mrs-buica-r-eugen-buica).

Documentarul spune povestea unei familii obișnuite care, în perioada comunismului, reușește să emigreze în Statele Unite ale Americii, în căutarea Visului American. Cu doi copii după ei, domnul și doamna Buică sunt doi români ajunși într-o țară nou fără să reușească să scape de instinctele spiritului lor balcanic. Iubirea lor, scandalul, tragediile și chiar destrămarea familiei în sine sunt surprinse de ochii și obiectivul fiului lor cel mic, care documentează totul. 

Filmul a stârnit un val de reacții din partea publicului și a criticilor de specialitate în presă și în mediul online, chiar după lansarea sa, la finalul anului trecut. Însă la începutul lui 2024, în urma unor materiale semnate de Andrei Gorzo și Victor Morozov, a avut parte de o serie de proiecții suplimentare, urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri, majoritatea fiind sold out.

 

Filmul Mrs. Buică este acum nominalizat la două categorii importante de la Premiile Gopo 2024: „Cel mai bun film documentar” și „Cel mai bun film de debut”, iar pe 29 aprilie, în seara de decernare a premiilor, la Teatrului Național București, vom afla care sunt câștigătorii.

 “Discret și fără emfază – dar cu o deschidere uimitoare față de tot ceea ce, pe ecran, nu „dă bine” –, cineastul Eugene Buică semnează, cu Mrs. Buică, unul dintre cele mai tulburătoare documentare românești ale ultimilor ani.” – Victor Morozv, Scena 9 (citiți aici întregul material:https://www.scena9.ro/article/eugene-buica-mrs-buica-cronica).

“Eugene Buică se achită prin acest film (un documentar despre familia sa, cu bune și cu rele) de o sarcină firească a artei contemporane: să provoace și să divizeze.” – Victor Morozv, Scena 9 (citiți aici întregul material: https://www.scena9.ro/article/eugene-buica-interviu-ms-buica)

Iar aici puteți citi un top al filmelor din anul 2023 semnat de Andrei Gorzo, în care vorbește despre Mrs. Buică: https://blog.carturesti.ro/filmele-romanesti-ale-anului-2023/

 

Povestea unei iubiri pierdute

Documentarul surprinde imagini filmate pe parcursul a 24 de ani în România și în America.

Când în anul 1998 o parte din membrii familiei Buică se reîntorc pentru scurtă vreme din America (țara adoptivă) în țara lor natală, România, Doamna Buică îl atacă jucăuș și uneori cu note de cruzime, pe soțul ei exploziv și diagnosticat cu cancer. Fiul lor, Eugene, reușește să surprindă disfuncționalitatea cuplului, în timp ce căsnicia lor se destramă.

În anul 2000, Eugene reușește să filmeze la New York interviuri profesioniste cu fiecare dintre părinții săi. Doamna Buică își arată caracterul șarmant și manipulator, prezentând o realitate paralelă în care Domnul Buică, deja slăbit de boala agresivă, se cațără în exterior pe geamurile sigilate ale apartamentului ei.

Când, la final, Eugene încearcă să-și salveze mama bolnavă, care s-a mutat între timp în România, Doamna Buică refuză, rugându-l să își amintească de ea în ipostazele surprinse de filmările lui.

„Un documentar în care regizorul redă destrămarea familiei sale folosindu-se de filmări strînse de-a lungul a 24 de ani. Ce este special la acest film este modul în care sînt contrapuse versiunile părinților regizorului în ceea ce privește viața pe care au dus-o împreună și explorarea acestor diferențe ireconciliabile dintre cei doi. Mai mult decît atît, documentarul pare să fi avut și un rol terapeutic pentru regizor, fiind partea vizibilă a unui proces de acceptare a moștenirii dureroase cu care acesta a trebuit să trăiască, acest fapt dînd și mai mult forță filmului.” – Victor Cobuz, Observator Cultural

 “Eugene Buică a reușit nu doar să își documenteze familia cu bune și cu rele. Mult mai important, sinceritatea lui încăpățânată, metodică, deopotrivă empatică și clinică, are darul de a trece dincolo de documentar în mințile spectatorilor.” – Cristian Caloian, Catharsis din mahala – Liternet

Filmul este distribuit în România de Doi lei și o chiflă.

Păreri?