“Când mă trezesc, vreau fie să ucid, fie să mor. Așa mă simt în fiecare dimineață…” Această confesiune devastatoare i-a fost făcută regizoarei Teodora Mihai de către o mamă mexicană, a cărei experiență a inspirat scenariul acestui film fenomenal. Pentru cineastă, declarația a venit ca o palmă. Imediat, a vrut să afle cum o ființă umană ar putea ajunge să simtă așa ceva, mai ales o femeie de vârstă mijlocie care nu se încadra într-un profil violent. Orice film important începe cu o întrebare urgentă. Și în acest caz a fost vorba de acel spirit artistic mereu iscoditor care a vrut să știe ce s-ar fi putut întâmpla atât de grav ca o persoană să ajungă în această stare de spirit. Așa că femeia i-a povestit în detaliu tragedia prin care trecea. Inițial, cineasta a vrut să facă un documentar, iar motivul pentru care acea mama i s-a confesat a fost că auzise că în zonă se face o cercetare pe tema răpirilor de adolescenți de către cartelurile de droguri. Iar faptul că Teodora era o regizoare străină a convins-o că nu avea o agendă ascunsă, ci singurul interes era să spună o poveste pe cât se poate de aproape de realitate pe care s-o împărtășească unui public internațional cât mai larg. Femeia spera ca mesajul ei disperat să ajungă peste hotare, astfel încât presiunea internațională să determine o schimbare pozitivă. Spera. Pe 10 mai 2017, Miriam Rodriguez a fost ucisă de cartelurile de droguri.
Miriam este motivul pentru care acest film, improbabil „pe hârtie”, există: o producție internațională regizată de o cineastă româno-flamandă în limba spaniolă și turnată în Mexic. Miriam a fost scânteia creativă care a adus la viață La Civil și pe puternica ei eroină, Cielo. Imediat după ce tânăra regizoare a început s-o urmărească pe aceast mamă mexicană, ideea unui documentar observațional a părut prea hazardată: regiunea era foarte nesigură și Teodora se simțea cenzurată de circumstanțele dificile și de subiectul care conținea multă informație sensibilă. Așa că a luat decizia să scrie o poveste fictivă inspirată din cei doi ani și jumătate de documentare intensă. În toată această perioadă, cineasta a contat pe ajutorul unui prieten mexican apropiat, romancierul premiat Habacuc Antonio De Rosario, care a crescut în Reynosa, un oraș de la granița mexicană cu SUA și care a scris mult despre războiul drogurilor și impactul acestuia asupra cetățenilor obișnuiți. Așa că în momentul în care a luat decizia de a scrie ficțiune, pentru Teodora a fost neîndoielnic faptul că Habacuc era cea mai potrivită persoană s-o ajute. Din fericire, el a acceptat invitația de a colabora și cei doi au început să scrie împreună scenariul în baza mărturiilor strânse și, în special, a confesiunii acelei mame care i-a povestit cum pierderea fiicei în mâinile unui cartel local a transformat-o din victimă în agresor. Pentru Teodora, răvășitor a fost felul în care Miriam a decis, din disperare, să ia problema în propriile mâini ca, mai târziu, să-și dea seama că a fost absorbită de cercul vicios al violenței, adică exact acela care o transformase, inițial, în victimă. Această ironie tragică a marcat-o profund pe cineastă. Și-a dat seama că exista un important mesaj existențial ce trebuie împărtășit, mai ales că femeia care inspirase filmul nu mai era în viață ca să vadă materializarea lui.
La Civil nu a fost deloc ușor de produs. Gestația proiectului a durat nu mai puțin de 7 ani și a trecut prin diferite laboratoare de dezvoltare cum ar fi Torino Film Lab și Cannes Cinéfondation. Proiectul a fost susținut de Fondul Audiovizual Flamand (VAF) încă din faza de scenariu. Teodora s-a născut în România, dar a trăit în Belgia de la o vârstă fragedă, așa că avea o puternică conexiune artistică cu Flandra. Totuși, era o poveste mexicană, vorbită în întregime în spaniolă. Cu accente, însă, universale: o mamă își căuta fiica. Și cum îndrăzneala artistică e mai mereu răsplătită, proiectul a reușit să strângă o echipă excepțională de coproducători. Mai întâi, legendarii frați Dardenne și a lor firmă de producție Films du Fleuve. Apoi Mobra Films – compania de producție a cineastului Cristian Mungiu – grație căreia filmul a obținut un important ajutor de la CNC România. Regizorul român s-a implicat personal în organizarea filmării și în post-producție. Era nevoie, însă, și de un partener puternic în Mexic și acesta s-a chemat Teorema, compania lui Michel Franco, un renumit regizor local. Proiectul a fost sprijinit, în cele din urmă, și de Eurimages.
În ciuda faptului că finanțarea a fost asigurată, filmarea a continuat să fie riscantă, mai ales că, între timp, a început și epidemia de COVID. La Civil a fost turnat în locuri reale, în Nordul Mexicului, în noiembrie și decembrie 2020.
Din respect pentru Miriam, ucisă brutal chiar în fața casei sale de Ziua Mamei, Teodora speră că filmul va sensibiliza oamenii și va aduce schimbări în bine. Între timp, La Civil își continuă parcursul triumfal la festivalurile din întreaga lume, impresionând criticii și publicul în aceeași măsură. Presa jubilează: „un debut foarte matur care oferă un echilibru excelent între portretul psihologic, filmul de acțiune, denunțarea unei realități intolerabile și chemarea la acțiune individuală în lupta împotriva criminalilor ce țin ostatecă o țară întreagă.” Cineuropa.org
La Civil se vede acum în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, la București, Cluj și Iași, iar de vineri, 29 octombrie, intră în cinematografele din toată țara: în București la Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Timișoara: Shopping
City (Cinema City), Botoșani: Happy Cinema, Iași: Cinema Ateneu, Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta, Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta, Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”, Pitești: Cinema Trivale, Sibiu: Cinema „Ion Besoiu” – în cadrul ESTE filmul de miercuri, Târgu Mureș: Cinema Arta, Onești: Cinema Capitol, Oradea: Lotus Palace, Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”.
