Jon Batiste revine cu o nouă lansare plină de emoție, „Lonely Avenue”, de data aceasta în colaborare cu iconicul compozitor și cântăreț Randy Newman. Piesa, apărută la finalul lunii iulie, aduce în prim-plan o reinterpretare viscerală a clasicului compus inițial de Doc Pomus, transformată de cei doi artiști într-o meditație intimă asupra suferinței provocate de iubirea pierdută.
„Lonely Avenue” nu este doar o piesă, ci o punte între două generații de maeștri ai emoției. Un cântec despre rănile tăcute și despre frumusețea care se naște uneori chiar din suferință.
Versurile piesei evocă o stare de pustiu interior și de deznădejde profundă, sugerată încă din primele rânduri. Solitudinea devine o înfundătură unde lumina nu mai pătrunde, nici la propriu, nici la figurat. Batiste și Newman descriu cu o sinceritate tulburătoare ce înseamnă să trăiești cu inima frântă, unde chiar și cele mai banale lucruri – o pernă, o pătură, o cameră – devin grele, reci, lipsite de viață. Melodia este o rugă tăcută, un plânset reținut, o poezie scrisă de cei părăsiți.
Videoclipul piesei accentuează perfect această atmosferă melancolică: filmat într-o casă pustie, dar scăldată în lumina caldă a soarelui, clipul surprinde un moment de conexiune profundă între cei doi artiști. Jon Batiste, la pian, alături de Randy Newman într-un duet ce pare mai degrabă o confesiune decât o performanță. Intimitatea decorului și delicatețea cu care camera surprinde gesturile lor transformă videoclipul într-o adevărată piesă de artă vizuală.
Jon Batiste este recunoscut pe plan internațional ca un „geniu muzical certificat” (The Guardian), un artist complex care și-a construit cariera în jurul ideii de a aduce oamenii împreună prin muzică. Cu șapte premii Grammy, un Emmy, un Oscar și distincția Ray Charles Architect Of Sound Award, Batiste continuă să uimească prin inovație, profunzime și autenticitate. Cel mai recent proiect al său, Beethoven Blues (2024), demonstrează versatilitatea și talentul său în reinterpretarea marilor compozitori clasici printr-o lentilă contemporană.
Randy Newman, la rândul său, este un artist aparte în peisajul muzical american. În locul confesiunilor personale specifice anilor ’70, Newman a ales să creeze personaje – adesea marginali, impostori sau visători naivi – pe care i-a portretizat cu umor mușcător și empatie subtilă. Stilul său muzical îmbină R&B-ul din New Orleans cu pop-ul orchestral, iar talentul său l-a propulsat nu doar în topuri, ci și în cinematografie, compunând coloane sonore pentru filme iconice precum Toy Story sau Monsters Inc.. Deși aparițiile solo s-au rărit în ultimele decenii, Newman rămâne un maestru al ironiei și al melodiei memorabile.
