Acțiunea urmărește povestea a doi frați care străbat orașul Lagos alături de tatăl lor, în timpul crizei electorale din Nigeria anului 1993. Pe măsură ce descoperă energia și complexitatea orașului, copiii devin martorii dificultăților cu care se confruntă tatăl lor, în timp ce tensiunile politice transformă această călătorie într-o experiență care le va schimba pentru totdeauna viața. The New Yorker descrie Umbra tatălui meu drept „puternic și profund autobiografic”, apreciind modul în care contextul politic devine o parte esențială a dramei familiale și felul în care povestea surprinde perspectiva copilăriei asupra unor evenimente istorice majore. În mod similar, The Guardian caracterizează filmul drept „emoționant și plin de surprize”, evidențiind sensibilitatea cu care regizorul explorează relația dintre un tată și cei doi fii ai săi, pe fundalul unei perioade de profundă incertitudine politică. |