Timp de trei zile consecutive Craiova a fost capitala muzicală mondială. Începând de vineri, 26 august, până duminică, 28 august, craiovenii au fost cei mai fericiți oameni de pe pământ, muzica făcându-i să vibreze de bucurie pe diferite ritmuri.

În prima seară ne-am putut teleporta în timp, călătorind între una dintre cele mai frumoase perioade muzicale, anii ’80-’90, și cea de azi, urcând pe scenă artiști ce au cucerit publicul cu hiturile lor cunoscute în întreaga lume. Festivalul a fost deschis de către Layzee aka Mr. President, care, încă din primele acorduri ale slagărului „Coco Jambo”, a strâns în fața scenei o mulțime de fani de toate vârstele.

Cazat, ca și ceilalți artiști, la un hotel central de talie internațională, a doua zi, înainte de a părăsi orașul, a acceptat să facem din nou o fotografie, amintindu-și că ne-am mai întâlnit și în 2019, la un eveniment cu muzică retro.

După el, a urcat pe scenă trupa East 17, formație ce s-a făcut remarcată cu piese ca “It’s Allright“, “Stay Another Day” sau “Let It Rain”, pe care publicul craiovean abia aștepta să le audă.

Apoi și-a făcut apariția La Bouche, un duo german Eurodance, care, atunci când au început să răsune în boxe primele acorduri ale hitului “Be My Lover”, a făcut fanii să fredoneze împreună cu cei doi  artiști versurile atât de cunoscute.

După aceea, a urmat un concert marca Nana, cel care a urcat pe scenă alături de Graciano Major, cucerindu-ne cu interpretarea hitului “Lonely”.

A doua zi, la hotel, Graciano a venit la mine, mi s-a prezentat, m-a întrebat dacă mi-a plăcut show-ul făcut cu o seară înainte, răspunsul meu fiind, bineînțeles, unul categoric, și anume “Yes, of course!”, după care l-am întrebat unde este Nana, fiindcă îmi doream să iau câteva impresii și de la el, dar acesta mi-a răspuns că plecase deja la București, urmând să ia avionul spre următorul său concert.

Soarele a dispărut, dar C-Block ne-a reamintit că încă este vară și trebuie să ne bucurăm din plin de dragostea ce ne face să trăim atât de frumos prin muzică și dans, “Keep Movin’” făcându-mă chiar și pe mine să dansez.

După prestație, vocea masculină a trupei a coborât de pe scenă și a venit în mulțime să facă poze cu fanii săi, fără nicio reținere, așa cum nu a mai făcut-o niciun artist până atunci la acest eveniment. Când m-a văzut, a venit la mine, m-a pupat, m-a luat de mână și m-a întrebat dacă mi-a plăcut show-ul lui.

A doua zi, când am fost la hotelul unde erau cazați majoritatea artiștilor, pentru că nu reușisem să îi întâlnesc din cauza faptului că a durat ceva timp să fac rost de acces în backstage, m-am întâlnit și cu vocea feminină, astfel că am făcut o poză și cu amândoi.

Ce a fost mai frumos în această seară a fost ca o mulțime de oameni de toate vârstele fredonau versuri cunoscute de întreaga lume, cuvinte ce nu vor fi uitate niciodată, așa cum s-a întâmplat și cu piesele interpretate de către Sandra. “The Heat of The Night” m-a făcut să realizez că oricât de mult timp ar trece, un artist precum Sandra nu va fi marcat niciodată de riduri sau orice semne ale îmbătrânirii, fiindcă piesele îl vor menține mereu tânăr.

Când a urcat pe scena trupă italiană Ricchi e Poveri, pe stadionul “Ion Oblemenco” s-a creat o energie atât de pozitivă încât nu o pot descrie în cuvinte, a fost ceva ce a ridicat publicul în picioare și i-a făcut pe toți să danseze. “Sarà perché ti amo” a făcut-o pe cântăreață să arate ce suflet frumos are și că indiferent de ridurile ce și-au făcut inevitabil apariția pe chipul ei, va continua să iubească și să se bucure de viață și să-i determine și pe ceilalți să facă asta.

Stând în holul hotelului, o zăresc pe frumoasa artistă, Angela Brambati, ieșind din lift, iar atunci când s-a apropiat de mine, am rugat-o să-mi acorde o poză, bucurându-mă de zâmbetul ei molipsitor. “Ciao, bella! Bellissima!”, mi-am spus și a venit să mă pupe și după ce am făcut, ca de obicei, câteva fotografii, i-am mulțumit pentru asta, iar ea, tot în italiană, mi-a răspuns că a fost o plăcere pentru ea.

La câteva minute după, și-a făcut apariția și Angelo Sotgiu. Dacă ea este o fire foarte energică și agitată, el este contrariul, fiind o fire foarte calmă și liniștitoare, dar cu același zâmbet pe buze, mi-a acordat câteva minute pentru a face câteva poze.

A urmat mai apoi să urce pe scenă dj conte alături de câteva dansatoare sexy, care au făcut un show incendiar, aducând în fața publicului, împreună cu el atât pe Gheorghe Gheorghiu, interpretul hitului “Unde dragoste, nu e nimic nu e”, cât și pe Nicole Cherry, care a cântat piesa “Florile tale“, reușind astfel să ne amintească faptul că muzica de ieri și de azi ne poate uni și ne poate face să ne simțim bine unii cu alții, indiferent de generație.

“IntenCity a fost primul festival la care am urcat pe scenă însoțit de Karina, copilul meu. Am avut emoții, însă momentul a ieșit fix așa cum mi l-am imaginat. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat o fetiță sănătoasă, ambițioasă și pasionată de muzică. Vă spun sincer, nu există bucurie mai mare decât să văd că fetița mea iubește muzica retro și promite să îmi calce pe urme!

Te iubesc, Karina!🥰🫶”, a scris dj conte pe pagina lui de Facebook, ca o concluzie, după eveniment.

Thomas Anders and The Modern Talking ne-a făcut să ne amintim cine este în sufletul nostru și cât de important este pentru noi faptul că există în viața noastră, cu piesa “You’re my heart, you’re my soul”.

Era trecut de 23:30, iar artistul care urma să urce pe scenă i-a făcut pe fanii lui, inclusiv pe mine, recunosc, să nu mai simțim oboseala și să ne bucurăm maxim de prezența lui. Luis Fonsi, artistul din Puerto Rico, cunoscut în întreaga lume pentru mega hitul “Despacito”, melodie ce a fost cea mai ascultată piesă de pe YouTube din istorie, “Echame la Culpa”, “Date la Vuelta”, “Calypso”, “Perfecta” și multe alte piese care, cu siguranță, nu vor fi uitate niciodată, și-a făcut apariția într-un mod spectaculos, aducând publicul în extaz. Muzica latino are un impact de nedescris asupra oamenilor, făcându-i pe aceștia să dea tot ce au mai bun în ei și să trăiască o iubire așa cum numai în filme cred că pot vedea. Întotdeauna am considerat că muzică spaniolă, versurile spaniole au o muzicalitate aparte și sună într-un mod atât de frumos încât nu poate fi comparat cu altceva, dar de data aceasta, când l-am auzit pe Luis cântând live, am realizat că, dincolo de toate astea, contează foarte mult și sufletul artistului, trăirile sale interioare, fiindcă astfel, cântând din inimă, ajungi, cel mai sigur, la sufletul ascultătorului.

Fiindcă nu am putut să fac o poză cu el și să-i spun că este o reală plăcere să-l întâlnesc personal în acea seară, am vorbit cu organizatorii și am aflat că artistul va pleca în dimineața următoare de la hotel, așa că, pentru asta, dacă-mi doresc foarte mult, pot să merg acolo și să îmi îndeplinesc visul. În noaptea aceea nu am dormit decât două ore, pentru că a trebuit să mă trezesc devreme, cu toate că ajunsesem acasă foarte târziu, în jurul orei 04:00 dimineața reușind să adorm, iar la 07:00 trebuia să fiu acolo. Nu mai făcusem niciodată asta, dar îmi doream foarte mult să-l întâlnesc îndeaproape, așa că nu a mai contat că nu m-am putut odihni îndeajuns. În jurul orei 08:00, acesta și-a făcut apariția ieșind din lift, având pe cap o șapcă și ochelari ce-i acopereau ochii, sperând, probabil, să nu fie recunoscut, sau, cine știe, voia doar să fie comod și asta era ținuta lui de zi cu zi, atunci când este în afara scenei. L-am strigat ca să mă fac văzută, dar nu m-a auzit din prima, așa că l-am mai chemat o dată și, când m-a văzut, a venit către mine, iar eu l-am întrebat dacă vrea să facă o poză cu mine, în spaniolă, iar el mi-a răspuns “Claro que si!”

După show-ul care, cel puțin pe mine, m-a lăsat fără cuvinte, Luis Fonsi i-a predat ștafeta lui Marty Cintron de la No Mercy, cel care a ridicat din nou publicul în picioare, făcându-l să uite de oboseala acumulată după atâtea ore de muzică bună și distracție la intensitate maximă, așa cum spune și numele festivalului. Cu Marty m-am întâlnit în backstage, acesta amintindu-și că ne văzusem și în urmă cu trei ani, la același spectacol la care mă întâlnisem și cu Mr. President, și mi-a lăsat impresia că se bucură să mă revadă și că am fost prezentă la eveniment.

Stând de vorbă cu organizatorii, cărora le mulțumesc, pe această cale, că mi-au dat șansa și ocazia să întâlnesc unele dintre cele mai importante nume ale muzicii internaționale, i-am văzut pe cei de la Boney M XP, trupă formată din Mr. Dazz, Tamara Nivillac, Maureen Fernandes și Liz Mitchell, singura interpretă originală din formație, așa că nu am mai stat pe gânduri și am întrebat dacă vor să facă o poză cu mine, cu toții, iar răspunsul, ca de obicei, a fost că da, cu mare plăcere. Cu toate că aceștia se grăbeau să meargă la scenă pentru că urmau să susțină concertul, au fost amabili și au acceptat să-mi acorde câteva clipe.

A doua zi a fost deschisă de Opera Română din Craiova, unul dintre organizatorii acestui festival, cu un concert extraordinar, plin de emoție și dragoste pentru muzică.

DJ Adrian Eftimie & Optick ne-au introdus încet, încet într-o altă arie, purtându-ne pe un vibe tare drăguț realizat de mixajul lor, apoi m-am dus în backstage și nu am putut să nu imortalizez momentul în care i-am întâlnit și am făcut cunoștință cu ei.

Duo-ul de muzică reggaeton din Carolina, Puerto Rico, Zion & Lennox au venit în Craiova pentru a ne aduce și mai mult cheful de a dansa și de a ne simți extraordinar de bine.

După ce am dansat cât am putut eu de tare, ca de fiecare dată, m-am dus în backstage, ca să mai exersez puțin cunoștințele mele modeste în limba spaniolă și, bineînțeles, să facem și poze.

După ce le-am mulțumit pentru poza, când Lennox s-a ridicat în picioare, ochelarii pe care-i avea la ochi s-au agățat de ceva și i-au căzut. Abia prinzându-i, a stat o secundă pe gânduri și mi-a spus în engleză: “Vreau să-ți dau un cadou!”, punându-i la mine la ochi. A fost un gest nemaiîntâlnit, la care nu știam cum să reacționez, tot ce-am putut spune fiind doar: “Mulțumesc foarte mult!”, în spaniolă. Acest lucru m-a făcut mai bogată, nu pentru că ochelarii sunt de Gucci, ci pentru gestul în sine, pentru modul în care a făcut acest dar și pentru că sunt de la o vedetă cunoscută de întreaga lume. Am să-i păstrez mereu!

Trupa engleză, Clean Bandit a adus în atenția publicului piese cunoscute ca “Solo”, “Symphony”, dar și multe alte pe care cu toții le fredonau și dansau pe ritmurile lor, încingând și mai mult atmosfera.

După concertul susținut, m-am dus din nou în backstage, unde i-am întâlnit și am imortalizat momentul prin câteva fotografii pe care le-am adăugat la albumul meu cum artiști.

Paul Van Dyk pur și simplu a creat o atmosferă peste așteptări, publicul prezent parcă nesăturându-se să asculte muzica pusă de cunoscutul DJ.

A urmat să întrețină atmosfera și să depășească limitele nimeni altul decât Afrojack, DJ atât de mult dorit de public, încât atunci când a ieșit pe scenă s-a auzit un zumzet, un sunet ce cu greu îl poți descrie în cuvinte, dar pe care, cu siguranță, nu-l poți auzi oricând, mai ales când vine vorba despre un DJ. Acesta a venit însoțit de MC Ambush, cei doi creând un show de zile mari.

Înainte de a mă face să uit de toate și de toți, simțindu-mă pentru o clipă ca printre nori, ca o adolescentă fără griji, mai ales când s-au aprins artificiile, m-am întâlnit cu MC Ambush și, fiind pe fugă, tot nu m-a refuzat , acceptând să facem poză, părând cumva surprins de rugămintea mea.

După ce am făcut fotografia, m-am dus în spatele scenei. Acolo l-am văzut pe Afrojack pregătindu-se pentru show, așa că l-am strigat și, cu toate că era destul de întuneric, m-a zărit și a venit spre mine. A fost o surpriză pentru mine să observ cât de înalt este, dar și să realizez cât de sociabil este. Așteptând să ni se facă poza, mi-a făcut un compliment neașteptat: “I like your shoes!”, a spus uitându-se către sandalele mele.

Iar cea de-a doua seară a fost încheiată de către simpaticul Chico Rose, un DJ cunoscut din Noua Zeerlandă, care, deși era trecut de 03:00, când a urcat pe scenă, lumea prezentă a fost în extaz, iar oboseala era departe, foarte departe. Nu puteam să nu fac o poză și cu el, of course.

Dacă primele două zile au fost extraordinare, a treia nu s-a lăsat mai prejos, oferindu-mi o adrenalină cum rar cred că pot întâlni. Când am ajuns la stadion, începuseră să se strângă fanii artiștilor ce urmau să concerteze, dar mirosul din zona de food, amplasată în fața arenei, i-a atras pe aceștia să deguste câte ceva până la începerea show-ului. Startul a fost dat de către Faydee, cântărețul australian de origine libaneză, care a cucerit deja multe topuri din România cu piese ca: “Can’t let go”, “Lullaby”, “Maria” sau “Trika trika” , iar cei prezenți s-au adunat lângă scenă și au început să danseze și să se simtă bine.

După concertul susținut, m-am dus în backstage, unde artistul pregătise un Meet & Greet, lucru foarte drăguț din partea lui. M-am strecurat și eu pe acolo, cu ajutorul impresarului său, și am avut câteva discuții cu el, printre care mi-a spus că am o rochie frumoasă și că se bucură că ne-am revăzut după opt ani.

Martin Solveig, cunoscutul DJ și producător francez, nu a întârziat cu voia bună și a făcut publicul să se bucure de fiecare melodie mixată de el adunând tot mai multe persoane în zona scenei.

Și, în sfârșit, a venit momentul mult așteptat al serii, spectacolul extraordinar marca Jason Derulo, pentru care orice cuvinte aș alege ca să descriu atmosfera creată, nu ar fi suficiente, așa că, cred că cel mai bine este să vă las să urmăriți imaginile și să spuneți voi ce părere aveți despre asta, ce ziceți?

Mi-a plăcut foarte mult acest concert, așa că nu puteam să nu-i mulțumesc pentru asta personal,. Așadar, am făcut tot posibilul să ajung la el și să imortalizez momentul, așa cum fac eu de fiecare dată. Și am reușit!

Trecerea de la Jason Derulo la DJ Snake a fost una cum nu se putea mai bună, mixajul lui reușind să mă transpună, parcă, direct în mijlocul unui club de pe malul mării.

Și, după ce am făcut tot ce s-a putut ca să ajung la DJ Snake, când a coborât de pe scena l-am strigat cu prenumele său, William, iar acesta, auzindu-mă, uimit fiind că îl strigă cineva cu numele real, se uită către mine și, printre cei de la pază, vine la mine și îmi acordă un moment pentru a face o poză cu el.

Îl știți pe protagonistul hiturilor “Are you with me”, “Reality”, sau “Crazy”, Lost Frequencies? Pe numele său real, Felix, când l-am văzut întâmplător în backstage și l-am întrebat dacă vrea să facă o poză cu mine, a acceptat cu mare drag.

După, vreau să spun că belgianul a reușit să ne ofere o energie tare placută, pe mine făcându-mă să mă simt tare bine.

Ultimul, dar nu cel din urmă artist cu care m-am întâlnit întâmplător înainte de a se pregăti să urce pe scenă, ca să ne ofere un moment de neuitat, care să ne facă să rezistăm și să așteptăm cu nerăbare ediția cu numărul doi, de anul viitor, Simon Patterson mi-a permis să facem o fotografie împreună.

Așadar, așa au fost cele trei zile de IntenCity Festival din Craiova și mă bucură nespus de mult că acest oraș a început să fie cunoscut la adevărata lui valoare. Are potențial să fie pus pe harta marilor festivaluri muzicale ale lumii, iar acesta a fost doar un prim pas important. Organizatorii deja așteaptă propuneri de artiști pentru ediția de anul viitor, așa că eu spun: Ed Sheeran. Voi?