În urmă cu aproximativ o lună, am primit de la o persoană cu dizabilități provocarea de a schia, astfel am intrat în contact cu domnul Ionuț Stancovici, o persoană cu care, consider eu, merită să vă fac cunoștință. Vă invit cu drag să citiți interviul realizat în exclusivitate pentru Radio Crazy.

C.V.: Bună ziua, domnule Stancovici Ionuț. Pentru început, pentru cei ce încă nu vă cunosc, aș vrea să îmi spuneți cine sunteți și cu ce vă ocupați.

I.S.: Bună ziua! Mă numesc Ionuț Stancovici, sunt caiacist, antrenorul lotului României de caiac slalom, președintele comisiei de paracanoe din cadrul federației Române de Kaiac-Canoe, și cel mai important, fondatorul unei asociații club sportiv prin care se fac minuni – Caiac SMile.

C.V.: Pregătiți un proiect nemaiîntâlnit în România, de la ce a pornit această minunată idee de a schia cu persoane cu dizabilități?

I.S.: Odată ce am reușit să îi fac să se îndrăgostească de caiac am realizat că trebuie să le ofer o continuitate din punct de vedere sportiv și în sezonul de iarnă. Am dat de monoski în Austria unde e o normalitate să vezi pe pârtie persoane cu dizabilități. Mi s-a părut atât de fascinantă ideea încât mi-am spus că trebuie să accesibilizez schiul și la noi în țară.

C.V.: Cum a fost pentru dumneavoastră prima întâlnire cu o persoană cu dizabilități?

I.S.: Eram într-un moment din viață în care îmi căutam răspunsuri și am simțit nevoia să mă retrag într-un loc care reprezintă pentru mine încărcătură din punct de vedere spiritual. Acela a fost momentul și locul unde am întâlnit prima dată o persoană în scaun rulant. Aveam să înțeleg mai târziu că nimic nu e întâmplător și mi-am primit răspunsul legat de misiunea pe care o am pe lume.

C.V.: Cum vă simțiți atunci când o persoană cu dizabilități țipă de bucurie datorită dumneavoastră?

I.S.: Pentru mine, faptul că pot să împărtășesc pasiunea și bucuria unui moment cu cineva e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care aș putea să le fac. Simt că înmulțesc valoarea acelei experiențe înzecit și se înmulțește și bucuria pe care o simt, mai ales când vine vorba de o persoană care nu a mai avut parte de aceste emoții puternice de foarte mult timp. Realizez că am o putere imensă de a face bine, lucru care e de nedescris.

C.V.: Care este cazul care v-a impresionat cel mai mult?

I.S.: Coboram pe pârtia de la Vatra Dornei când mi-a atras atenția un băiețel care își aștepta rândul să îl plimb. Avea o dizabilitate psihică destul de gravă, nu vorbea coerent, nu se putea mișca prea bine, dar înțelegeam prin semne că avea emoții mari. Mi-a fost greu să îl urc pe pârtie pentru că se agita mult, dar în momentul în care am coborât cu el în monoski urla de fericire în ultimul hal și își mișca mâinile de emoție. M-a impresionat atât de mult zâmbetul și fericirea din ochii părinților lui în ciuda dificultăților. A fost unul dintre momentele de revelație în care am realizat că am tot ce îmi doresc pe lumea asta.

C.V.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră o persoană cu dizabilități?

I.S.: În ochii mei, ei sunt supereroi, pentru că îi privesc din perspectiva unui antrenor. De fiecare dată când mă uit la o persoană cu dizabilități o privesc dincolo de problema pe care o are. Nu mă gândesc la ce nu poate să facă, mă gândesc la toate lucrurile minunate de care este capabil.

C.V.: Credeți că statul face suficiente lucruri pentru persoanele cu dizabilități?

I.S.: Din câte știu eu, le sunt oferite anumite privilegii, iar legile se schimbă în bine de la an la an, dar mereu se poate mai bine. Nu stau să mă încarc negativ privind spre lucrurile care nu se fac sau să arăt cu degetul. Ei sunt cei care sunt în măsură să își ceară drepturile unde simt că e cazul. Eu vreau doar să le ofer puterea de a avea curajul să facă acest lucru, de aceea îmi doresc să înființez o comunitate frumoasă și să îi ajut să se unească și să se apropie prin sport.

C.V.: Pentru mine, să schiez într-un scaun adaptat, va fi o nouă sursă de adrenalină, pe lângă saltul cu parașuta, zborul cu parapanta, scufundările în mare și înotul cu delfin, deja practicate. Ce sfat îmi dați de pe acum?

I.S.: Răspunsul din partea unui amator de adrenalină este să te bucuri de moment și să îl valorifici la maxim pentru că este o experiență unică. Dacă te-ai simțit în elementul tău în aer și pe apă, deja ești de-a noastră. Schiul pentru tine va fi floare la ureche.

C.V.: Ce alte proiecte frumoase aveți în plan?

I.S.: Avem multe proiecte frumoase în plan și vom avea și mai multe. Cu fiecare proiect, acumulăm tot mai multă experiență și ne dăm seama de nevoile celor cu dizabilități. Unul dintre proiecte va demara în vara anului viitor. Vom accesibiliza lacurile din țară cu pontoane și caiace special adaptate.

C.V.: Care este visul dumneavoastră cel mai mare și care este sacrificiul pe care ați fi dispus să-l faceți pentru a-l realiza?

I.S.: Îmi doresc să le fac pe cele peste un milion de persoane cu dizabilități din țară să se îndrăgostească de sport. Și mai mult, vreau să transmit această putere și educație altor oameni care îmi împărtășesc viziunea și îmi vor continua misiunea. Cred cu tărie în ceea ce fac, de aceea nu se resimt sacrificiile atât de tare. Sunt înarmat, exact ca până acum, cu toată răbdarea, timpul și resursele de care dețin să pot să îmi duc viziunea poate chiar dincolo de cel mai mare vis al meu.

C.V.: Ați încercați să vă puneți pentru o clipă în locul unei persoane cu dizabilități, să înțelegeți ce viață frumoasă trăiesc și ei, dincolo de problemele fizice sau/și mentale, după caz?

I.S.: Încerc să mă pun în locul lor de fiecare dată când gândesc un proiect pentru ei. Privesc din perspectiva lor pentru a le putea înțelege nevoile și cum pot să îi ajut. În acele momente realizez cât de frumos e să trăiești cu aceste superputeri pe care ei le au, de a fi capabil să te adaptezi și să îți trăiești viața, bucurându-te de fiecare moment pentru că ai învățat să îi apreciezi valoarea mai mult ca oricine.

C.V.: De ce credeți că multora le este rușine cu dizabilitatea lor și nu reușesc să depășească acest statut de persoană cu dizabilități?

I.S.: Mentalitatea contează enorm de mult. Nu există nimic pe lumea asta care să te poată doborî dacă tu ești asumat și împăcat cu tine și ceea ce ți s-a întâmplat. Probabil le lipsește compania unor oameni care să îi ridice și să îi ajute să își depășească mentalitatea de victimă. Le recomand să iasă în societate și să se deschidă pentru că există oameni buni în lumea asta cărora le pasă și sunt dispuși să îi ajute.

C.V.: Cine vă susține în tot ceea ce faceți?

I.S.: Nu as putea sã fac singur nimic din ceea ce fac. Am susținere din partea multor oameni care mã apreciazã și apreciazã ceea ce fac.

Dintre toți, cele mai importante sunt familia și echipa Caiac SMile care fac ca proiectele sã prindã culoare în cel mai frumos mod posibil.

C.V.: Ce obstacol ați depășit cu cea mai mare dificultate?

I.S.: Sincer, nu știu ce să-ți spun. Peste tot am trecut. Am trecut indiferent că a fost greu sau ușor și faptul că văd înainte toate lucrurile și pot să merg așa înainte, m-a întărit, probabil, tot ce s-a întâmplat în spate. Le cam uit, știi? Probabil nu am pățit nimic la un nivel atât de mare încât să rămână amprenta ani de zile în cap. Nu. Am trecut peste toate, sunt super okay și mergem foarte frumos înainte.

C.V.: Ce mesaj transmiteți tuturor persoanelor cu dizabilități din România?

I.S.: Sunteți o motivație imensã și aveți puterea de a educa o societate întreagă. Vă încurajez sä ieșiți în societate și să faceți parte din toate proiectele minunate pe care le punem la dispoziție pentru voi!