Cântărețul de muzică populară Gabriel Stoica și-a dovedit că merită să facă orice sacrificiu pentru visul de a fi pe scenă! Povestea sa de viață este una emoționantă!

Mulți oameni au impresia că artiștilor le merge bine pentru că fac bani frumoși din muzică. Puțini se gândesc, însă, la sacrificiile pe care aceștia le fac, la lupta pe care o duc în spatele scenei pentru traiul de zi cu zi și la eforturile cu care vine o astfel de carieră, începând cu investiții aparent banale, dar costisitoare, precum cele în instrumentele muzicale.

 

Sacrificiile cântărețului Gabriel Stoica pentru a-și urma cariera în muzică

Despre sacrificii ne-a vorbit unul din cei mai apreciați cântăreți de muzică populară din vestul țării, Gabriel Stoica. Tânărul de 31 de ani care a fost abandonat de mamă și a crescut în orfelinat, a cărui poveste a fost expusă în diferite platouri de televiziune, a fost nevoit să plece din țară în perioada pandemiei pentru a-și continua visul, acela de a cânta.

Gabriel a suferit, ca mulți alți muzicieni, din cauza restricționării evenimentelor pe perioada de pandemie. Nu a stat cu mâinile în sân, mai ales că avea de achitat câteva rate, una pentru locuința sa din Arad și o altă rată, de 6.000 de euro, pentru aparatura muzicală.

A luat-o de la zero în Elveția, unde timp de trei luni a muncit la o fermă de cai. Cu banii câștigați acolo a reușit să scape de datorii, iar acum este mai pregătit ca niciodată să revină în prim plan, având deja o serie de evenimente programate.

 

 

 

„Am lucrat trei luni la o fermă de cai”

Un alt lucru interesant legat de folclorist este că, pe lângă muzică, acesta lucrează și ca inginer mecanic la un service auto din Arad, oraș unde trăiește. „După terminarea evenimentelor am decis să merg în Elveția să muncesc, să îmi pot continua visul de a cânta. Am lucrat trei luni la o fermă de cai, unde le-am dat de mâncare animalelor, am făcut curățenie, iar în timpul limber am lucrat pe lângă fermă. Determinarea mea a fost știind că în țară mi-am făcut 2 credite. Unul pentru locuință, de 100 de euro, și încă un credit de 250 de euro pentru sonorizare (echipamente muzicale). Creditul pentru muzică l-am făcut în 2019 când încă nu începuse pandemia. Am zis că am făcut cea mai bună investiție în mine”, a declarat Gabriel Stoica.

 

 

 

„Am ajuns în țară și am mers cu toți banii la bancă”

Perioada în care a stat în Elveția nu a fost tocmai ușoară pentru interpretul de muzică populară. Dorul de casă l-a apăsat după numai câteva zile, însă ambiția lui a fost suficient de puternică încât să reziste.

„Am muncit zi de zi chiar dacă eram departe de țara mea. La un moment, îmi era dor de România, de prieteni și cei dragi. Mereu am fost cu gândul și inima la Dumnezeu ca să mă ajute până la capăt. Am ajuns in țară și am mers cu toți banii la bancă și mi-am luat o piatră de pe inimă. Cu ajutorul lui Dumnezeu și ambiția mea am scăpat de acea rată de 250 de euro pe o perioadă de 5 ani credit. Dacă vrei, poți. Nu trebuie să îți fie niciodată rușine cu ceea ce muncești”, este lecția impresionantă pe care Gabriel Stoica le-o dă tuturor.

 

 

 

Își caută mama, care l-a abandonat la naștere 

Gabriel Stoica a trăit la orfelinat până la vârsta de 9 ani. A fost abandonat de mamă imediat după ce s-a născut și nu și-a cunoscut familia biologică. Știe cum o cheamă pe mama lui (Magdalena Stoica), că are un tată și frați, însă nu știe unde să-i găsească. „Până la vârsta de 9 ani nu m-a căutat nimeni, nu m-a căutat mama, nu m-a căutat tata, nu m-a căutat un frate. Pur și simplu am înțeles că am fost abandonat. În perioada de Crăciun sau mai ales de sărbători vedeam colindătorii prin comună cum cântă, cum se bucură și, practic, de la ei am învățat să cânt și eu. Prin cântec mi-am alinat dorul de mamă. Practic, am tot bătut la uși, dar n-am găsit nimic, absolut niciun răspuns. Copilăria mea a fost una tristă din punct de vedere emoțional, mereu mi-am dorit să îmi cunosc mama, tatăl, frații. Nu o să mă las până nu dau de ei“, dezvăluie Gabriel Stoica.

Păreri?