Edward Sanda lansează remake-ul „Drumurile noastre”, într-o viziune proprie

Un șlagăr de neuitat, un remarke pe măsură. Edward Sanda le-a pregătit fanilor săi o nouă surpriză muzicală, din seria#ȘlagăreFamous, o adaptare a celebrei piese „Drumurile noastre”, interpretată de Dan Spătaru. „Am încercat să aduc un sound nou, adaptat tinerei generații, tocmai pentru că îmi doresc foarte mult ca și cei de-o vârstă cu mine să se bucure de muzica bună a părinților noștri și să nu uite aceste minunate melodii.”, spune Edward.

De această dată, artistul a dorit să împletească mai mult vechiul cu noul și să creeze o legătură mai puternică între generații, astfel încât a îmbinat refrenul original cu versuri compuse de el, la care a lucrat timp de o săptămână. „Mi-am dorit de asemenea să creez ceva diferit, să abordez tema piesei și din viziunea mea. Așa că nu veți asculta un simplu cover!”

Împreună cu echipa Famous Production, Edward a pregătit filmarea videoclipului chiar în ziua lansării primului său album, Nuanțe de iubire, pe 14 septembrie. Însă realizarea acestuia nu a fost lipsită de emoții și de peripeții. „Eram pregătiți cu toate cele necesare din punct de vedere tehnic, aveam inclusiv o dronă pentru filmările aeriene, aveam o locație în aer liber, în afara Bucureștiului, care corespundea tuturor cerințelor de distanțare socială, vremea era superbă… Totul era perfect! Și… am început să filmăm. Însă ne-am trezit că s-a stricat generatorul de curent. Era cât pe ce să anulăm nu doar filmarea, dar ne făceam griji și pentru lansarea de seară a albumului. Din fericire am reușit să îl înlocuim în timp util și să avem astăzi și imaginile care alcătuiesc noul videoclip“, își amintește artistul, acum amuzat.

 „Drumurile noastre” este cea de-a treia piesă pe care Edward o lansează în seria #ȘlagăreFamous, după Sa nu îmi iei niciodată dragostea și Ochii tăi feat Rina, două covere Holograf.

Păreri?

105 Post Views

Migrația, apartenența, violența și justificarea ei morală, explorate în Competiția Internațională BIEFF.10

Prin combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun perspective alternative asupra unor subiecte care marchează  realitatea cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță  și a locurilor de care aparținem. 

Cele șase filme incluse în programul competițional The map is not the territory relevă relațiile migrantului cu spațiile pe care acesta le lasă în urmă, le descoperă sau le regăsește. Trauma profundă (și adesea violentă) a procesului migratoriu trece adesea sub lupa cineaștilor, iar marea – unul dintre laitmotivele tematice și figurative principale din cadrul acestor filme – reprezintă nu doar calea spre salvare, ci și un călău nemilos, obiect al unei fascinații deopotrivă hipnotice și morbide. 

În Silent Storm (r. Anaïs Moog), prezentat în 2019 la Locarno, marea este spațiu omnipotent, pasiv, dar puternic – o imensă graniță între două lumi străine. Vocea unei femei, care e de un calm resemnat, fără putere, deplânge pierderea unui copil, ascunzând în spate o forță egală cu cea a valurilor care se izbesc de mal. Shipwreck at The Threshold of Europe, Lesvos, Aegean Sea: 28 October 2015 (r. Forensic Architecture) dezvăluie fără artificii o realitate crudă a situației migrației. Filmul prezintă imagini surprinse de o cameră rezistentă la apă, atașată de încheietura mâinii artistei Amel Alzakout – unul dintre supraviețuitorii tragicului naufragiu din 2015, când cel puțin 43 de oameni și-au pierdut viața încercând să ajungă pe teritoriu european.

Dacă harta nu este teritoriul, cum putem totuși trasa relațiile noastre cu spațiul prin intermediul imaginii și reprezentării? În Here and There, Melisa Liebenthal își cartografiază printr-o anchetă personală, trecutul, prezentul și istoria familială. Având un arbore genealogic complex – cu un bunic care a migrat dintr-o Germanie ce nu-i putea accepta rădăcinile evreiești, ajuns în China, unde se căsătorește, ca mai apoi să migreze iar, către America Latină, regizoarea trasează o geografie subiectivă, prin voice over și imagini utilitare, de tipul Google Maps sau fotografii aeriene, a căror limite încearcă să le transgreseze .  O poveste cu valențe deopotrivă onirice și ancestrale ale unei civilizații care își pierde vlăstarii pe măsură ce aceștia se rup de rădăcini, At The Entrance of The Night (r. Anton Bialas) atinge o serie de sensibilități profund umane. Un inventiv și evocativ tratat al migrației și a identității, filmul conține trei povestiri separate, trei puncte de vedere diferite.

Bab Sebta (r. Randa Maroufi) constă într-o serie de situații recreate, pe baza observațiilor făcute la granița cu Ceuta, o enclavă spaniolă pe pământ marocan, care creează condițiile unui trafic intens de produse de manufactură. Filmul folosește o tehnică cinematografică impresionantă, dând naștere unui experiment care amintește formal de Dogville. De la un experiment pornește și Forget Alberto For Now (r. Beina Xu), în care membrii unei echipe de filmare din Berlin încearcă să facă un film, mergând pe urmele lui Alberto, un refugiat care zboară de la Atena la Bruxelles, folosind un pașaport fals. Exercițiul lor sondează rolurile noastre ca autori, actori și spectatori și interoghează politicile narativității: cui îi aparțin poveștile și cine are dreptul să le spună?

Filmele din programul competițional vor putea fi urmărite online, din întreaga țară, iar în București, vor rula în cadrul expoziției găzduite de DyptichArtSpace.

An Act of Violence

Pornind de la originea ontologică a violenței și ajungând până la vârsta responsabilității criminale, cele șase filme incluse în programul competițional An Act of Violence chestionează și polemizează cu ideea de moralitate a violenței. În ce context se poate transforma un gest violent într-o acțiune justificată? IsmaëlJoffroyChandoutis revine la BIEFF cu un film profund, care ne pune în fața problemei posibilității recuperării memoriei prin imagini. Mindstream, prezentat în Săptămâna Criticilor la Cannes, explorează amnezia Sabinei, o victimă a unui atac cu bombă la metrou. Memoria ei e îmbrăcată în pixeli, filmări de arhivă și reconstrucții defragmentate ale spațiilor în care ea s-a găsit, dar despre care nu își amintește nimic. Mao Haonan apelează la mijloace similare în Action, AlmostUnableToThink, încercând să ilustreze experiența unui soldat ucis într-o explozie. Cel mai bun documentar experimental laJi.hlava, în 2019, filmul reușește o portretizare ingenioasă a unei povești de viață și al unui univers interior dificil de explorat în lipsa unor mijloace științifice. 

Prezentat anul acesta la Berlinală, It Wasn’ttheRightMountain, Mohammad invocă unul dintre cele mai cunoscute acte de credință oarbă săvârșite vreodată de cineva: povestea sacrificiului pe care personajul biblic Avraam era dispus să-l facă în numele divinității, oferind drept ofrandă viața propriului fiu, este analizată dintr-o perspectivă nouă prin ochii regizoarei israeliene MiliPecherer. Din Israel vine și Explainingthe Law toKwame(r.Roee Rosen), un film provocator, care se joacă cu așteptările spectatorilor, ștergând granițele genurilor. Subiectul prelegerii care stă în centrul filmului: condamnarea la patru luni de închisoare într-un centru de detenție pentru adulți a unei fete de 12 ani de origine palestiniană pentru infracțiunea de a purta asupra sa un cuțit

Oare teroarea războiului sau cea a unui corp neînsuflețit devine mai ușor de suportat în realități randate pe calculator? Cui îi servesc aceste simulări ale teatrelor de război și cine se identifică în aceste scenarii? Acestea sunt câteva întrebări puse de MyOwnLandscapes (r. Antoine Chapon), un sanatoriu 3D al soldaților traumatizați – Cel mai bun scurtmetraj din acest an la Visions du Réel. The Undertaker(r. YaelBartana) șterge granițele dintre fapt și ficțiune și atrage atenția asupra funcției armei în perpetuarea sistemelor de violență, represiune și destituire. Filmul urmărește un grup înarmat, într-un marș ceremonial pe străzile Philadelphiei, a cărui punct de oprire este un cimitir unde are loc un ritual de înmormântare. În locul unui memorial al morților, grupul creează un monument pentru cei în viață, amintind de fantomele trecutului.

Păreri?

86 Post Views

Deliric gătește pentru INNA

În cel mai recent episod din vlogul INNEI din “Dance Queen’s House”, invitat special este Deliric, iubitul artistei, care i-a gătit o rețetă vegană.

El povestește că îi face plăcere să gătească și să îi gătească, iar INNA l-a ajutat cu spălatul vaselor.

Cum m-a cucerit Deliric Dance Queen’s House #13

Acesta este unul dintre primele momente pe care cei doi îl împărtășesc cu fanii lor.

De asemenea, pe contul de YouTube al lui Deliric, artistul a postat un video din vacanța lor în Dubai în care cei doi se dau cu tiroliana. Este o experiență care pe INNA o sperie inițial, dar până la urmă, o convinge.

Aici playlistul primelor 13 episoade în care INNA vorbește despre operații estetice, cade în piscină din curtea casei, face o plimbare cu skateboard-ul in Fierbinți, răspunde unor întrebări incomode, dar și face sesiuni muzicale. INNA are peste 6.2 milioane de abonați, dar și pe Instagram (2.9 milioane de followers) și Facebook (peste 10 milioane de fani). Vlogurile sunt traduse în engleză și spaniolă.

INNA a intrat în cea de-a treia săptămână de când stă într-o casă șii face muzică împreună cu producătorii și compozitorii Alex Cotoi, Marcel Botezan, Sebastian Barac, David Ciente și Minelli.

INNA este unul dintre cei mai de succes artiști români, cu o carieră internațională care include colaborări cu J Balvin, Daddy Yankee, Yandel, Pitbull, Farina, cu piese care au cucerit topurile din lume precum “Ruleta”, “Sun is Up”, “Hot”, “Cola Song”, “Iguana”.

Păreri?

92 Post Views

Francis On My Mind lanseaza remixul piesei “Summer”, realizat de catre French Original

Francis On My Mind si French Original, artistul originar din Franta, vor ca vara sa ne ramana intiparita in minte prin remixul piesei “Summer”, lansat pe toate platformele de streaming.

La fel ca in cazul anterioarelor piese lansate de catre Francis On My Mind, track-ul “Summer” este produs de catre Yin Creatif. Videoclipul oficial este regizat de catre Lofi Blartisio si a fost filmat intr-un spatiu care descrie perfect starea piesei.

Piesa a fost remixata recent de catre French Original, un compozitor / producător și artist multi-instrumentist din Cannes, Franta. Remixul sau de debut, “Pomegranate”, de la Deadmau5 si The Neptunes a aparut in vara acestui an, si a adunat sute de stream-uri. Cat despre primul sau single, acesta continua sa creasca pe platformele de streaming, cu remixuri de la Moodshift, Jay Robinson si Kindred.

Francis On My Mind este numele celui mai nou proiect indie-pop din Romania. La doar 17 ani, Francis On My Mind este printre primele artiste adolescente care abordeaza acest gen în Romania. Cu amestecul sau de romantism cu muzica electro-pop, Francis On My Mind este, cu siguranta, un nume ce va atrage atentia celor pasionati de muzica izvorata din suflet, mai ales datorita faptului ca tanara artista compune muzica si studiaza pianul. Primele sale piese, “On My Mind” si “Never Be The Same”, au fost ascultate pe platformele de streaming din tari precum Polonia, Germania, Suedia, Danemarca, Norvegia si SUA, intrand in unele dintre cele mai mari playlisturi ale genului muzical.

Pareri?

115 Post Views

And Then the Bear câștigă Trofeul Animest 2020 la prima ediție online a festivalului

And Then the Bear, scurtmetrajul realizat de Agnès Patron, câștigă Trofeul Animest la cea de-a 15-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație, prima organizată în mediul online și accesibilă publicului din întreaga țară. Odată cu această distincție, scurtmetrajul prezentat în 2019 în premieră la Cannes se va înscrie automat pe lista lungă de nominalizări la premiul Oscar, votată de membrii Academiei Americane de Film. Animest este singurul festival de film din România care propune filme pentru Oscar, începând din 2017.

Juriul categoriei scurtmetraj a fost format din producătoarea britanică Abigail Addison – directoarea Animate Projects (studioul de animație invitat special la această ediție), Wouter Jansen – distribuitor de filme de animație din Olanda (țara invitată) și regizorul și producătorul Claudiu Mitcu, și a votat în unanimitate scurtmetrajul câștigător, care i-a cucerit prin ,,stilul deosebit al animației și de atmosfera conturată puternic de sound design-ul impresionant’’. Cineaștii au apreciat și scurtmetrajul Mad in Xpain (r. Coke Riobóo), căruia i-au acordat o Mențiune specială, fermecați de imaginea apocaliptică a Spaniei.

Aceiași trei jurați au desemnat și filmul câștigător al competiției de Film Studențesc. Scurtmetrajul britanic The Bear Hunter, realizat de Yaka Hara, s-a remarcat prin stilul său minimalist de a ilustra relația unei femei vânător cu prada sa, urșii din pădure. O mențiune specială la această categorie i-a fost acordată filmului Richie, în regia lui Romane Granger, realizat cu ,,umor, gingășie și imagini antrenante’’.

,,Activismul și animația se aliniază perfect’’ în Zero Impunity (r. Nicolas Blies, Stéphane Huebert-Blies, Denis Lambert), un documentar multimedia despre un subiect extrem de delicat și foarte rar abordat: violența sexuală sistematică, prezentă în zonele de conflict și în războaiele contemporane. Filmul a fost desemnat Cel mai bun lungmetraj al ediției de juriul format din Waltraud Grausgruber, directoarea festivalului Tricky Women din Viena, regizorul francez Bastien Dubois și cineastul olandez Albert ‘t Hooft. Tot ei au decis să premieze Invisibles, regizat de 4inaroom (Anna Florea, Aliona Ciobanu, Sandu Cojocari, Șerban Ilicevici) și produs de deFilm, la categoria Cel mai bun scurtmetraj românesc. O Mențiune specială i-a fost acordată producției autohtone End of the Line, în regia lui Mihnea Vlad, student la UNARTE. 

Ceremonia de premiere regizată de Andrei Tănase și prezentată de regizorul și animatorul britanic Luiz Stockler – o producție spectaculoasă realizată în studioul Safe Frame București, a fost transmisă live pe pagina de Facebook a festivalului și pe platforma de streaming online duminică seară, de la ora 18:30. Premiile ediției sunt oferite cu sprijinul Ministerului Culturii. Trofeele sustenabile oferite în acest an câștigătorilor au fost realizate în întregime din bidoane de AQUA Carpatica, de artista și scenografa Cristina Milea (Șarlatan),  distinsă anul acesta cu Premiul UNITER. Evenimentul a închis cea de-a 15-a ediție Animest, prima desfășurată exclusiv online. Timp de o săptămână, proiecțiile incluse în programul festivalului au atras peste 2000 de utilizatori pe platforma Animest, printre cele mai urmărite evenimente clasându-se lungmetrajul din deschidere –  Vestita invazie a urșilor în Sicilia (r. Lorenzo Mattotti), Creepy Animation Night, Trippy Animation Night și Animusic Night.

Iubitorii de animație din întreaga țară și-au putut vota scurtmetrajul favorit, pentru prima dată în istoria festivalului. Premiul publicului, oferit în urma voturilor obținute, i-a fost acordat filmului He Can’t Live without Cosmos, în regia lui Konstantin Bronzit (Rusia). O altă premieră a fost marcată de oferirea unui premiu pentru Cel mai bun documentar, câștigat anul acesta de Souvenir, Souvenir (r. Bastien Dubois), ,,pentru povestirea complexă a trecutului, prezentului și viitorului’’.  În secțiunea Music Video, jurizată de ilustratorul Vali Petridean, artista și producătoarea Ana Coman și muzicianul și artistul multidisciplinar Adrian Cârciova, premiul i-a fost oferit videoclipului muzical Careful, regizat de Alice Saey (Franța). Cel mai bun film VR, distincție acordată de Animest pentru cel de-al doilea an consecutiv, a fost desemnat Minimum Mass, realizat de Raqi Syed și Areito Echevarria din Noua Zeelandă. 

Cel mai tânăr și în același timp cel mai exigent juriu Animest a oferit premiul secțiunii Minimest scurtmetrajului norvegian The Tomten and the Fox (r. Yaprak Morali, Are Austnes), și a acordat o Mențiune specială filmului Meow Or Never, regizat de Neeraja Raj la o universitate din Marea Britanie. După o săptămână petrecută în compania îndrumătorilor din Incubatorul de Animație, unul dintre cei 10 liceeni finaliști a fost premiat în cadrul ceremoniei de duminică seară. Maria Scutaru, de la Colegiul Național de Artă ,Octav Băncilă” din Iași, a fost desemnată marea câștigătoare a primei ediții, proiectul educațional încheindu-se și cu două mențiuni speciale, oferite Caterinei Cherecheș și Alexandrinei Moldovan, ambele din Cluj-Napoca. 

Pitch, please!, concursul de proiecte dedicat creatorilor de film de animație din România și Republica Moldova, a reunit la această ediție câteva dintre cele mai importante nume ale tinerei generații de artiști animatori autohtoni. Premiul oferit de CEE Animation, cu sprijinul SPPA – Asociația Producătorilor de Film Animat din Polonia, i-a fost oferit lui Radu Gaciu pentru proiectul “Happy New Year”. Ana-Maria Gărdescu, care lucrează în această perioadă la la proiectul său de licență de la UNATC “In Good Company”, a primit din partea juriului o mențiune specială. 

Festivalul continuă în mediul online pentru iubitorii de film de animație din Republica Moldova, care vor primi în vizită la ei acasă cele mai bune filme ale ediției. În perioada 19 – 22 noiembrie, magia filmelor de animație ajunge aici pentru al zecelea an consecutiv  cu intrare liberă, într-o selecție la fel de generoasă, dedicată publicului de toate vârstele.

Păreri?

77 Post Views

BRUJA a lansat conceptul de VINERI 13

Spui Vineri 13 și te gândești la frici și oportunități nefirești din partea vieții, care să îți aducă aminte de faptul că și ghinionul face parte din existența noastră. Dar… enough is enough! BRUJA a lansat conceptul de Vineri 13, care înseamnă că, timp de 6 săptămâni, vom putea urmări o piesă nouă de-a artistei – în fiecare Vineri, de la ora 13:00, ai ghicit!

Prima piesă care a deschis acest concept este FAX, fiind ca o introducere și o introspecție în același timp:

Vineri 13 este un fel de EP pe repede înainte și voi posta în fiecare vineri la ora 13:00 o piesă nouă pe canalul meu de YouTube. Vineri 13 are o multitudine de reprezentări superstițioase și este văzută ca fiind o zi ghinionistă în Occident. Cum superstițiile se nasc din frică, am ales să transform frica în ceva frumos și creativ.

Există anumite frici în rândul artiștilor muzicali de la noi, acelea fiind: frica de a nu posta piese random, de a nu posta mai multe single-uri într-o lună etc etc. Sparg tiparele cu piese săptămânale pentru că nu mi-e frică și pentru că așa vreau eu. :)) Nu-mi pasă! Nu-s superstițioasă și nu mă supun regulilor. Am stat destul pe bară din cauza fricilor altora. Mie nu-mi este frică. Dezvoltăm pe parcursul vieții, frici și superstiții împrumutate de la alții care ne limitează creativitatea și the joy of life. Hai să luăm negativul și să-l acceptăm, să-l iubim și să-l transformăm în frumos, în pozitiv. Hope you’ll enjoy this one! Pwp”, adaugă BRUJA.

Așadar, haideți să dăm împreună o notă de pozitivitate și o semnificație mult mai bună ideii de Vineri 13. Este momentul să renunțăm la frici și să ne bucurăm de ceea ce ne place cel mai mult, adică de muzică.

Iar, pentru cei care se înțeleg bine cu social media, să știți că am lansat și un filtru de Instagram care se numește VINERI 13. Asta așa, că poate vă vin idei și vreți să facem împreună a greater good 😊

Păreri?

81 Post Views

Mark Azekko și Anite lansează „Losing My Mind”

După ce a lansat „Overdose” alături de Amanda Collis, DJ-ul și producătorul Mark Azekko face echipă cu Anite pentru „Losing My Mind”, single disponibil de astăzi pe toate platformele digitale de streaming. Piesa este însoțită de un videoclip cool, dar în același timp plin de sex-appeal care completează mood-ul dinamic al single-ului. Cu versuri în limba engleză și un sound ce combină elemente EDM și dance, „Losing My Mind” este compusă de către Mark Azekko și Anite, iar producția piesei a fost realizată integral de către Mark Azekko.

Cei doi artiști au început să lucreze la această piesă chiar la începutul pandemiei, iar izolarea nu i-a oprit să facă tot posibilul să compună și să producă online „Losing My Mind”. „Piesa a venit imediat după sesiunile de la studiourile lui Martin Garrix, STMPD Recordings. Cu toții știm că în timpul carantinei din aprilie a trebuit să ne confruntăm cu o mulțime de sentimente extreme de care nu eram conștienți până atunci, fapt ce ne-a inspirat, atât pe Anite, cât și pe mine să compunem și să producem piesa, online cu ajutorul FaceTime-ului. Chiar și vioara a trebuit să fie înregistrată de Joylin în timp real pe FaceTime. Apoi după ce s-a încheiat starea de urgență, am continuat vibe-ul în studio. Am înregistrat vocea și am făcut ultimile retrouch-uri în ceea ce numesc acum un lockdown movie. Videoclipul a venit imediat ce am primit permisiunea legală de a merge în Grecia cu o echipă extrem de faină. Pe vremea aceea era singura țară cu frontiera deschisă, așa că nu am stat prea mult pe gânduri și am plecat. Mă bucur că a ieșit așa și sunt sigur că o să vă placă!”, povestește Mark.

„Am scris «Losing My Mind» pe podeaua bucatăriei mele din Oradea, în timpul stării de urgență. A fost ceva spontan și neașteptat, o «răbufnire» a mai multor sentimente și emoții acumulate în acea perioadă de care m-am eliberat prin muzică. Textul și linia melodică au fost puse în valoare de producția lui Mark, care a venit în completarea perfectă a mesajului piesei. Pentru mine această piesă vorbește despre vulnerabilitate, regret, acceptare și, în cele din urmă, speranță și regăsire, ascunse în sunetul viorii”, adaugă Anite.

Mark Azekko este producător și artist în echipa DeMoga Music din 2014. Atunci când vorbim despre producție și sound, l-am putea integra pe Mark Azekko la categoria „perfecționiști” în muzică, dar totodată este și foarte versatil. Printre cei alături de care a lucrat ca producător se numără Andra, Lidia Buble, Ruby, Malin Johansson, un artist și scriitor suedez foarte popular, dar și INGA. În urmă cu doi ani, Mark a lansat alături de Misha Miller primul său single: „Insane”, o producție EDM cu influențe pop, ce vorbește despre consecințele unei relații eșuate. În 2018 și 2019, Azekko a urcat pe scena UNTOLD în fața a mii de oameni. Au urmat apoi piese precum „J’ai besoin de toi” (alături de Eneli și Tobi Ibitoy), dar și colaborări cu artiști precum Katarina, Ciska, Alexandra Stan, Otilia, Lary Over și Amanda Collis. În septembrie, fanii s-au bucurat de muzica DJ-ului MarkAzzeko, care timp de 6 ore și-a alimentat echipamentele muzicale cu energie verde provenită de la bateriile ambarcațiunilor personalizate în cadrul campaniei The Green Challenge, realizată de Neversea și Grupul CEZ în România.

Păreri?

124 Post Views

Actrițele Nicoleta Lefter, Adina Andrei Lucaciu și Irina Velcescu, protagonistele spectacolului lectură DE TREI ORI

Prima ediție a programului educațional De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) – ateliere de autocunoaștere prin scris, organizat de Asociația Culturală Control N, s-a desfășurat între 19 octombrie și 6 noiembrie. În cadrul programului, 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a, din trei școli bucureștene (Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială “Sfinţii Constantin şi Elena”), au fost familiarizați cu scrierea creativă, scrierea dramatică și scenaristica.

 

Miercuri, 18 noiembrie, de la ora 18.00, va avea loc un spectacol lectură cu texte scrise de participanții programului educațional DE TREI ORI, în cadrul atelierului de dramaturgie, susținut de Mihaela Michailov. Concepția spectacolului îi aparține Oanei Răsuceanu, inițiator al proiectului și trainer. Cele ce vor da viață textelor scrise de copii vor fi actrițele Nicoleta Lefter, Adina Andrei Lucaciu și Irina Velcescu.

 

Spectacolul va fi transmis online, live, pe platforma Unteatru:  https://cinematic.unteatru.ro.

Event facebook spectacol, aici.

 

”În cadrul atelierului de dramaturgie am încercat să răspundem la întrebarea: ce ne inspiră? Ce ne hrănește dorința de a scrie? Cum facem ca ceea ce scriem să aibă o legătură profundă cu ce ne emoționează, ne intrigă, ne trezește o reacție. (…) Participantele la atelier au avut de scris mici monoloage pornind de la: un obiect de care le leagă o poveste puternică, o situație care le-a revoltat și pe care au descris-o cu multe detalii, un moment cu impact emoțional intens trăit în pandemie. Am accentuat mult cât e de important să scriem cu detalii pregnante. Detaliile dau forță unei povești. Detaliile fac diferența.”, povestește dramaturgul Mihaela Michailov, din culisele atelierului de dramaturgie.

 

De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

 

O selecție din textele generate de fiecare participant al atelierului sunt găzduite de LiterNet.ro. Astfel că, în secțiunea Atelier a revistei, la capitolul Personale, cititorii pot descoperi universul creativ al tinerilor participanți ai primei ediții DE TREI ORI.

 

De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) este un proiect organizat de Asociația Culturală Control N și co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

Păreri?

73 Post Views

INNA, cadou pentru instrumentiștii din trupa ei: noul iphone 12

INNA s-a întâlnit de curând cu instrumentiștii din trupa ei care i-au făcut o vizită în casa în care ea stă deja de 2 săptămâni și face muzică împreună cu producătorii și compozitorii Alex Cotoi, Marcel Botezan, Sebastian Barac, David Ciente și Minelli – Dance Queen’s House.

Din cauza pandemiei, aceștia nu s-au mai văzut de câteva luni bune, așa că INNA i-a invitat să se vadă să vorbească, să și cânte împreună și să le facă o surpriză. Aceștia au povestit cele mai frumoase amintiri din turneu în toate țările în care au călătorit împreună. Ea le-a oferit cadou de revedere și de apreciere noul iphone 12. Apoi INNA a susținut un concert pentru toți cei aflați în casă.

Toată acțiunea apare în cel mai recent episod din vlogul zilnic postat de artistă pe YouTube pe canalul ei care are peste 6.2 milioane de abonați, dar și pe Instagram (2.9 milioane de followers) și Facebook (peste 10 milioane de fani). Vlogurile sunt traduse în engleză și spaniolă.

Aici playlistul primelor 12 episoade în care INNA vorbește despre operații estetice, cade în piscină din curtea casei, face o plimbare cu skateboard-ul in Fierbinți, răspunde unor întrebări incomode, dar și face sesiuni muzicale.

INNA este unul dintre cei mai de succes artiști români, cu o carieră internațională care include colaborări cu J Balvin, Daddy Yankee, Yandel, Pitbull, Farina, cu piese care au cucerit topurile din lume precum “Ruleta”, “Sun is Up”, “Hot”, “Cola Song”, “Iguana”.

Păreri?

90 Post Views

Sean Norvis și bine-cunoscuta mezzosoprană, Andreea Ilie colaborează din nou! Vezi aici noul lor videoclip, “Amor, Amor”!

“Amor, Amor” nu este doar o piesă care te invită la dans, are în compoziția sa elemente care te duc cu gândul la iubire, erotism sau senzualitate și este extrasă de pe albumul “UNITED”.

“Este piesa de pe album la care am lucrat cel mai intens. Am pus suflet în această producție și am colaborat la realizarea ei cu Andreea Ilie, Ciprian Emanuel Bot, Ciprian D. Ilie, Johnny Kui și Fabricio Martín Alva Delgado. Țin să precizez că această piesă este un remake după “Nino – Amor” lansată în anul 1999 și sper să vă placă și versiunea mea”, a declarat Sean.

Andreea Ilie este cea mai cunoscută mezzosoprană pop opera din România și a declarat despre această piesă: “Întotdeauna mi-a plăcut profunzimea cântecelor în spaniolă. Ei trăiesc cu pasiune pană și o despărțire și dăruiesc iubire necondiționat, fără orgoliu. Am colaborat la această piesă și cu fratele meu, Ciprian D. Ilie, care este trompetist la Londra, a terminat Royal Academy of Music și doctoratul în compoziție la Cambridge. Când am înregistrat piesa “Amor, Amor” s-a întâmplat să fie în România, acasă, și i-am cerut câteva sfaturi de improvizație. La început mi-a exemplificat cu trompeta și apoi am spus că trebuie neapărat să vină cu mine la studio”.

Johnny Kui a compus partea de chitară din “Amor, Amor” și este cunoscut ca fiind solist și chitarist în trupa ”Dincolo De Ziduri”. Are la activ numeroase concerte prin ţară şi Europa (Norvegia, Suedia, Germania, Spania, Italia, Serbia, Polonia, Ungaria, Austria), diferite colaborări cu artişti renumiţi din ţară și străinătate și apariții la Radio și TV.

Piesa nu ar fi fost completă fără percuțiile latino ale lui Fabricio “El Latino” și fără prestația sa de excepție. “Întotdeauna încerc să pun amprenta mea în piesele pe care le interpretez, iar când mi s-a propus colaborarea la piesa “Amor, Amor”, am fost convins că ar fi una din cele mai potrivite în care puteam să transmit tot ce simt prin percuțiile mele”, a declarat Fabricio.

“Amor, Amor” este produsă și lansată de Norvis Music și a fost înregistrată și masterizată în studioul DSPro Timișoara.

Întreg albumul  aici:
https://music.apple.com/ro/album/united/1535828211

Păreri?

103 Post Views