Conform cercetătorilor, în România există locuri cu o încărcătură energetică extraodinară, capabilă să declanşeze fenomene aflate la limita înţelegerii.
Poveştile din popor au sugerat întotdeauna că există unele locuri aşa numite “sacre”, în perimetru cărora se întâmplă fel de fel de lucruri neobişnuite, însă acum specialiştii susţin aceste poveşti.
Cele 15 puncte energetice majore ale Planetei (chakre) sunt dispuse sub forma unei spirale al cărei capăt se află în România, fiecare din cele șapte puncte din țara noastră având un corespondent în istoria veche a acestor locuri.
De altfel, România este cunoscută ca fiind zona cu cele mai multe puncte energetice de pe Glob.
1. Triunghiul divin Omu-Babele-Sfinxul
Cel mai cunoscut triunghi energetic în România are şi o putere incalculabilă, conform relatărilor periodice despre conuri de lumină alb-laptoasă, care par că se rotesc ca un vortex de nori, amplificând percepţia extrasenzorială.
Specialişti citaţi de sfinx777.wordpress.com susţin că semnalele radio ce vin dinspre interiorul muntelui se amplifică în acele perioade.
2. Bucegi – Vârful Doamnei – Gura de Rai
Tot în Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul uman nu resimte oboseala, iar funcţiile fizico-chimice se revigorează brusc.
Demonstraţia a fost făcută experimental, în 1999, de un institut de cercetări particular din Bucureşti, care fusese angajat de o firmă străină să studieze subteranul. E vorba despre o pantă pe care se manifestă o anomalie magnetică atipică – o adevărată „Gură de Rai”, aşa cum este descrisă în mitologia autohtonă.
Pe lângă simbolismul conceptului pe care îl învaţă şi copiii de şcoala generală, „Gurii de Rai” i s-a adaugat şi o imagine fizică, concretă, un loc cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, cu efecte terapeutice excepţionale.
3. Peştera „fără capăt” Polovragi
În alt loc geoenergetic este Polovragi, Târgu Jiu, acolo unde se crede ca Zamolxis îi învăţa pe vraci tehnici de tămăduire a sufletului şi trupului (poli-vraci). Bioenergoterapeuţii consideră Polovragiul cel mai bun loc pentru tonifierea generală a organismului.
Pestera Polovragi a fost modelată de apele Olteţului în banda de calcare jurasice din sudul munţilor Parâng şi Căpăţânii, lată de 1-1,5 km, aici avându-şi obarşia şi un izvor carstic ce apare, în chei, chiar în dreptul portalului peşterii.
Se spune că aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor.
Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor.
Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.
Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
4. Panteonul de la Căscioarele
Cercetătorul Gheorghe Şerbana indică o alta zonă a “urieşilor”, Panteonul de la Căscioarele, o vatră primară a civilizaţiei. “La Căscioarele a început Istoria, care se trage de la Istru!”, susţine acesta. „Aici a existat o minunată civilizaţie a zeilor tatani ai omenirii.
Aici au fost găsite necropole de urieşi şi pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parcă delimitează zone numai de străvechi ştiute.
Cu aparatura moderna se poate constata o zonă geoenergetică deosebită şi o acustică nemaipomenită. Cine doarme noaptea aici, în zona Panteonului de la Căscioarele, aude clar şi Soaptele oamenilor de pe malul celalalt al Bălţii Izvorului Cătălui”, afirmă Şerbana.
La Căscioarele au fost descoperite două uimitoare coloane rotunde din ceramică, goale pe interior, având o înaltime de 2,30 de metri şi un diametru de 0,50 metri, aflate în interiorul unei construcţii de 72 de metri pătrati, compusă din două camere cu pereţi ornaţi cu figuri serpentiforme şi semicercuri, pe un fond ocru.
Coloanele erau pictate şi ele cu serpentine, în ocru. Datarea Panteonului de la Căscioarele, făcută de arheologi români, indică 4.500 î.e.n. Specialista Maria Gimbuţaş îl datează la 5.300 î.e.n.
Tot aici s-au găsit modelele din teracotă ale sanctuarelor, care prezintă un rafinament arhitectonic pe care templele elene îl vor atinge după mii de ani, iar civilizaţia sumeriană, considerată de istoria modială cea mai veche… abia după alte 2 milenii.
Coloanele nu aveau funcţionalitate arhitectonică, ci reprezentau „tatana lumii”, după cum se exprimă ţăranii şi astăzi – adică Axa Divinităţii cu lumea.
5. Şimleul Silvaniei – Sălaj – Dacidava
Dincolo de legende şi percepţii extrasenzoriale, Șimleul Silvaniei a captat atenţia arheologilor ca urmare a descoperirii unei cantităţi uriaşe de tazaure, cu o valoare inestimabilă, mai ales că niciunul nu se află în posesia autorităţilor române, neputând fi explorate sau popularizate suficient.
6. Munţii Rarău – Câmpulung Moldovenesc
Mai multe surse afirmă că în zona de referinţă Rarău– Pietrele Doamnei –Giumalău activează un uriaş vortex prin care se fac infuzii vibraţionale, unii iniţiaţi considerând că este locul cel mai potrivit pentru atingerea unor înalte stări de conştiinţă.
Dincolo de ezoterimsul relatărilor numeroşilor turişti spirituali care frecventează zona, tehnicienii susţin că un efect important asupra organismului uman l-ar putea avea chiar compoziţia şisturilor cristalne (cloritice, sericitice, cuarţite, porfiroide, calcare cristaline şi gnaisuri oculare).
7. Sarmisegetuza – oraşul subteran predacic
Surse neoficiale transformate în adevărate legende contemporane preluate pe sute de bloguri susţin că la începutul anilor ‘90, subsolul din zona Grădiştei ar fi fost scanat de un satelit rusesc.
În 2001, generalul de divizie în retragere, Vasile Dragomir, care susţinea că făcuse parte din echipa de cercetători, declara pentru un ziar central ca în zona Vârtoape fuseseră detectate, pe o suprafata de 4 km pătraţi, 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum şi incinte paralelipipedice, modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar şi cu platoul de deasupra prin drumuri antice.
