Leonardo DiCaprio și Robert de Niro joacă în filmul eveniment al lui Martin Scorsese, Killers of the Flower Moon, prezentat în afara competiției la Cannes, unde impactul asupra spectatorilor a fost atât de puternic încât la finalul proiecției aplauzele în picioare și ovațiile au durat nouă minute. Filmul va putea fi văzut prima oară în România la Les Films de Cannes à Bucarest (20 -29 octombrie). Cele mai recente filme ale lui Ken Loach, Hirokazu Kore-eda și Michel Gondry se vor vedea la rândul lor în premieră la festivalul de la București.
Regizorul francez Nicolas Philibert, câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, este invitat la București în al doilea weekend al festivalului. În ultimii douăzeci de ani, regizorul a avut mai mult de 120 de retrospective, printre care la British Film Institute (BFI) și Museum of Modern Art (MoMA) și va avea una și cu ocazia Les Films de Cannes à Bucarest. Pe lângă proiecțiile filmului cu care a câștigat la Berlin, Pe Adamant/Sur l’Adamant, publicul român va mai putea vedea și două dintre filmele regizorului: Le Pays des sourds (1992) și Être et avoir (2002).
Cele mai recente filme ale lui Martin Scorsese, Ken Loach, Hirokazu Kore-eda și Michel Gondry se văd la Les Films de Cannes
În anii 1920, populația cu cel mai mare venit per capita din lume erau membrii Națiunii Indiene Osage din statul Oklahoma: sub pământurile lor fusese descoperit petrol. Apoi, unul câte unul, cei din Osage County au început să fie uciși. Bazat pe fapte reale, Killers of the Flower Moon scoate la lumină o conspirație sinistră din istoria recentă a Statelor Unite a Americii. Filmul lui Scorsese reușește să fie un western epic, o poveste de dragoste, o reflecție sumbră asupra relațiilor SUA cu populațiile indigene, cât și un Scorsese clasic, care beneficiază de magia pe care o aduce pe ecrane regizorul când lucrează cu doi dintre colaboratorii săi cei mai celebri (Leonardo DiCaprio și Robert de Niro).
Cine este monstrul? este întrebarea pe care o ridică Monster, premiat pentru cel mai bun scenariu la Cannes (Yuji Sakamoto). Un copil devine violent. Mama acuză profesorul, profesorul neagă orice responsabilitate, iar școala este evazivă cu totul. Adevărul iese la iveală abia odată ce vedem lucrurile din toate perspectivele. Hirokazu Kore-eda este unul dintre cei mai proeminenți regizori japonezi ai ultimilor ani. Filmele sale au câștigat mai multe premii la Cannes de-a lungul timpului, Shoplifters (2018, Palme d’Or), Like Father, Like Son (2013, Premiul Juriului) iar amprenta lui este inconfundabilă: o empatie și o duioșie aparte în a portretiza copii și adolescenți cu probleme de comportament.
Marc (Pierre Niney) este un regizor bipolar și paranoic, care fuge cu materialul filmat și cu echipa de producție într-o casă la țară, pentru a-și termina filmul așa cum își dorește el, nu cum vor producătorii. Ajunși acolo, membrii echipei devin ostatici ai schimbărilor de dispoziție ale regizorului, la granița dintre comic și psihoză. Le Livre des solutions / The Book of Solutions e o comedie deșteaptă și autoironică despre egocentrism și „demonii creației” marca Michel Gondry.
The Old Oak este un loc special. Ultimul pub rămas deschis este și singurul spațiu de întâlnire a unei comunități miniere cândva înfloritoare. Eforturile lui TJ Ballantyne (Dave Turner) de a ține pubul pe linia de plutire sunt puse la grea încercare dată cu sosirea în sat a unor refugiați sirieni. O prietenie neașteptată se înfiripă între TJ și o tânără siriană pasionată de fotografie, Yara (Ebla Mari). Împreună, le vine ideea de a reuni cele două comunități la masă, pentru a le ajuta să conviețuiască. The Old Oak este o dramă profund emoționantă semnată Ken Loach.
Retrospectiva Nicolas Philibert în prezența regizorului
Nicolas Philibert a debutat în lumea lungmetrajelor documentare în 1978, iar după o experiență de muncă în televiziune, unde a realizat filme de aventură, s-a dedicat regiei de lungmetraje documentare pentru cinema. Temele lui predilecte sunt comunitățile mici, marginale și ființele (oameni, dar și animale) care trăiesc lumea altfel decât majoritatea.
Le Pays des sourds (selecția oficială Locarno, 1992), se va putea vedea și la București și pornește de la întrebarea cum arată lumea pentru miile de oameni care trăiesc în tăcere. Pentru a încerca un răspuns, Philibert îi urmărește pe Jean-Claude, Abou, Claire, Florent și alții, care și-au pierdut complet auzul la naștere sau în primele luni de viață și astfel visează, gândesc și comunică prin semne, într-o lume în care vederea și atingerea sunt cruciale.
În 2002, filmul său Être et avoir a fost proiectat în cadrul selecției oficiale a Festivalului de la Cannes, bucurându-se de un succes imens în Franța și în alte 40 de țări, este al doilea filme din retrospectiva de la București. În inima regiunii Auvergne, regizorul urmărește una dintre acele școli unde toți copiii din sat, de la grădiniță până aproape de intrarea în adolescență, fac parte dintr-o singură clasă, cu un singur învățător, cu toate bunele și relele pe care le poate aduce conviețuirea acestui grup atât de eclectic.
Pe Adamant/Sur l’Adamant (2022), Ursul de Aur de la Berlin, ne introduce în lumea psihiatriei, este un documentar observațional filmat într-un azil parizian atipic, instalat pe Sena, într-o structură plutitoare. Este prima parte dintr-o trilogie pe care autorul o dedică lumii psihiatriei, în speranța că prin expunere la această lume, spectatorii vor ști să devină mai empatici față de oamenii cu tulburări de ordin psihic.
Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!
