Festivalul de film de la Cannes, cel mai important din lume, predispune la hiperbole: acolo, totul este excesiv. Și criticile și extazul. Această unică „bulă cinematografică” face și desface glorii. Dincolo de covorul roșu, în lumina crudă a realității, multe dintre „revelațiile” festivalului nu reușesc să confirme și autori venerați preț de aproape două săptămâni se dovedesc a fi pasiuni pasagere. Nu e cazul Teodorei Mihai care a detonat croazeta din acest an cu pelicula ei La Civil. Cele 8 minute de ovații în picioare, de la finalul proiecției din cadrul secțiunii Un Certain Regard au devenit virale. În Mexic, unde filmul a avut premiera zilele trecute, s-a creat o imensă așteptare grație acestei primiri entuziaste și a subiectului atât de relevant și de dureros pentru populația care trăiește acolo într-un război perpetuu. Cum a ajuns Mexicul capitala mondială a violenței? Ne explică însăși regizoarea, într-un interviu pentru Dilema Veche:  „Din 2006, când a fost declarat războiul contra drogurilor de președintele Calderon, am observat cum viața de zi cu zi a omului de rând a început să fie din ce mai afectată de violența care a ajuns foarte ușor pe străzi. Înaintea războiului exista un fel de gentleman’s agreement între carteluri și guvern care nu afecta siguranța civililor. Acest lucru a căzut și violența a coborât pe străzi. Oricine, de la copii la bătrâni, au devenit implicați. Mai întâi, ca victime și, mai târziu, ca participanți. Asta face violența, când te atinge, te și absoarbe.” Tânăra cineastă, familiară cu Mexicul încă din adolescență, a vrut să expună lumii întregi această realitate dură, de neconceput. După 2 ani și jumătate de investigații, în care a lucrat într-un „convoi” de 4 persoane și 4 bodyguarzi și a ajuns să ceară, la un moment dat, chiar ajutorul armatei, Teodora a strâns o mulțime de informații și de povești, însă și-a dat seama că subiectul era greu de abordat ca documentar din cauza riscurilor și că doar ficțiunea îi va da libertatea să trateze această temă. Tot în acel moment, s-a gândit să apeleze pentru scenariu la ajutorul unui autor local – Habacuc Antonio De Rosario – care scrisese extensiv despre cartelurile de droguri. Însă momentul definitoriu a fost întâlnirea cu o mamă a cărei fată fusese răpită și care i-a mărturisit Teodorei povestea ei. „Aceea mamă, Miriam Rodriguez, pe care eu am cunoscut-o în 2015, a devenit ulterior o militantă renumită, care din păcate a fost ucisă în fața casei în 2017, pe 10 mai, de Ziua Mamei în Mexic”, a declarat regizoarea într-un interviu pentru Liternet.ro. Miriam a devenit inspirația pentru film și pentru personajul său principal, Cielo.

Cum a ajuns Teodora la fabuloasă actriță Arcelia Ramirez, una dintre cele mai complexe și mai apreciate interprete mexicane, cu peste 100 de filme de cinema și TV la activ? „Văzusem Como agua para chocolate și am fost impresionată de modul în care a jucat. Când am început să caut o actriță pentru rolul principal, trei persoane din jurul meu mi-au menționat numele Arceliei, și investigând, mi-am dat seama că o cunoșteam și ca în adolescență îmi plăcuse foarte mult. Cariera ei între timp se dezvoltase și mi-am dat seama ca ar putea să fie un match excelent pentru Cielo. Am îndrăznit să-i trimit scenariul și reacția ei a fost foarte rapidă, frumoasă și convingătoare. Am intuit că voi avea în ea o actriță care va da totul pentru rol. Și aveam nevoie de o astfel de implicare. Seamănă cu Miriam nu atât la fizic, cât la dedicația ei, curajul și hotărârea în ceea ce face”, povestește Teodora pentru Urban.ro. Pe platou, toți actorii au contribuit la scenariu: unii i-au împărtășit istorii personale de la bun început, unii pe parcurs și unii chiar la sfârșitul proiectului. „Dar a fost foarte impactant să-mi dau seama că motivația echipei și a actorilor se năștea deseori dintr-o poveste personală legată de violență. Unul din actori, în timpul repetițiilor unor scene dure, a plecat din senin de pe platou pentru că scena i-a reamintit o situație trăită de familia lui când unchiul lui a fost ucis”, mărturisește cineasta în același interviu.

Pe lângă Cristian Mungiu și casa de producție Mobra Films, Teodora a decis să lucreze cu un alt român extrem de talentat pentru imaginea frustă, plină de forță a filmului. În interviul pentru Urban.ro explică: „România pentru mine este necondiționată, profesioniștii din cinematografia română sunt cunoscuți ca fiind printre cei mai buni, iar Marius Panduru is top of the list. Sunt foarte fericită că, deși nu ne cunoșteam personal înaintea proiectului, am simțit o complicitate creativă de la bun început. Mexicul, cu paleta lui de culori și cu o lumină extraordinară ne-a motivat foarte mult din punct de vedere cinematografic”.

La Civil, una dintre cele mai puternice și mai autentice producții cinematografice ale ultimilor ani a primit, pe bună dreptate, „Premiul Curaj” al secțiunii Un Certain Regard. Un curaj incredibil, pentru că regizoarea s-a confruntat simultan cu trei mari dificultăți: cartelurile, maternitatea și pandemia.  „Adevărul e că a fost foarte complicat. Am avut norocul ca o bună prietenă din Mexico DF, a venit să mă sprijine cu fetița timp de 4 luni și jumătate, deci am putut să mă concentrez pe muncă și chiar a fost nevoie, pentru au fost condiții dure”, Liternet.  „A fost greu, am lucrat cât mai mult incognito, dându-ne drept asistenți sociali, de exemplu. Și au fost ocazii în care am intrat în vizorul halconilor (tineri care sunt informatori ai cartelurilor) și nu a fost greu uneori să ieșim din impas”, A list Magazine.  „Și pandemia a adus un stres suplimentar, având în vedere că actrița mea principală era prezentă în absolut fiecare scenă, dacă se îmbolnăvea ea, ar fi fost tragic pentru producție. Ar fi trebuit să oprim totul, ceea ce ar fi fost catastrofal pentru buget”, Liternet.

Atât pentru curajul regizoarei și al echipei de filmat, cât și pentru faptul că e una dintre cele mai urgente și mai răvășitoare pelicule recente, nu ratați acest excepțional „narco-western” pe care-l puteți vedea în cinematografele din toată țara:

București: Cinema City: Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Cinema Europa

Timișoara: Shopping City (Cinema City)

Botoșani: Happy Cinema

Iași: Cinema Ateneu

Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta

Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta

Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”

Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”

Sibiu: Cinegold, Cinema Arta, Centrul Cultural „Ion Besoiu”

Târgu Mureș: Cinema Arta

Onești: Cinema Capitol – din 5 noiembrie

Oradea: Lotus Palace

Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”

Craiova: Cinema Patria

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!