„Un mix între emoție și resemnare, curaj și rezistență”, „nu doar un spectacol de teatru, ci terapie în cea mai crudă și intensă formă pentru trup și suflet” sau „sensibil, surprinzător și necesar” sunt doar câteva dintre cuvintele cu care criticii au descris spectacolul Nicio pastilă magică (r. Laurențiu Rusescu), principalul pilon al proiectului „Prețul vieții”, primul proiect autohton de teatru dedicat persoanelor cu dizabilității motorii. Cu Mihaela Velicu și Florin Aioane în distribuție, alături de Alex Tache, Ariana Mihaela Dumitru, Paul Lucian Teodorescu, Arian Cristian Notrețu și Alexandru Calițoiu, spectacolul a fost sold-out la toate cele 6 reprezentații din luna iulie, aducând peste 700 de spectatori în Sala Media a Teatrului Național București. Ultima reprezentație a fost transmisă live, prin intermediul platformei Picior de Play și a rămas disponibilă online curioșilor de pretutindeni timp de 48 de ore, timp în care a fost vizionată de circa 1600 de utilizatori unici, din care peste 200 de români din diasporă. |
|
„Prețul Vieții”, proiectul inițiat de regizorul Laurențiu Rusescu, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și susținut de Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) și Comitetul Paralimpic Român, a ajuns astfel la finalul perioadei de desfășurare, atingându-și obiectivele principale, agregate în jurul promovării incluziunii sociale și accesibilității în artele teatrale. |
|
„Am încercat în acest proiect, nu doar să evidențiem deficiențele existente, ci și să oferim un exemplu concret că se poate. Spectacolul ‘Nicio pastilă magică’, realizat în cadrul proiectului ‘Prețul vieții’, s-a dovedit un real succes, depășind chiar și așteptările noastre și a demonstrat că teatrul social trebuie să fie, în primul rând, teatru de calitate pentru a avea un impact real.La finalul proiectului, și noi, echipa, am învățat ceva la un nivel profund uman: am redescoperit valoarea unei comunități, am resimțit solidaritatea autentică. Am înțeles că dizabilitatea motorie nu înseamnă doar absența unei abilități (așa cum sugerează termenul), ci este adesea însoțită de o suferință profundă, care merită înțeleasă și respectată. Am aflat despre dorința puternică de integrare a persoanelor cu dizabilități și lupta lor aparent fără sfârșit pentru a realiza acest lucru. Reacțiile copleșitor pozitive — fie directe, fie exprimate prin comentarii în social media sau la finalul chestionarelor distribuite publicului — sunt un argument solid pentru a susține continuarea acestui demers pe scena Teatrului Național București, locul care poate găzdui și susține un astfel de spectacol, emoționant și unic în felul său.”, a declarat regizorul Laurențiu Rusescu. |
|
Mai mult de o treime din spectatorii prezenți la cele 6 reprezentații de la Sala Media a Teatrului Național București au răspuns apoi online chestionarelor de feedback oferite de organizatori. Peste 90% dintre respondenți au considerat că spectacolul i-a ajutat să descopere lucruri noi legate de provocările pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități motorii în societate și că este important ca astfel de povești să fie prezentate pe scenă. O mare parte dintre respondenți au oferit și mesaje personalizate legate de percepția proprie asupra spectacolului și a întregii inițiative. „Mi-ați transmis emoții de toate culorile. M-ați educat. M-ați reconectat cu propriile emoții. M-ați făcut să râd, să plâng, să sper, să mă revolt. Mi-ați deschis mintea, ochii şi sufletul. M-ați făcut să văd realitatea şi altfel. M-ați reumanizat.”, a scris unul dintre spectatori. În timp ce altcineva a afirmat: „Prin felul în care ați abordat acest subiect sensibil, contribuiți la creșterea nivelului de înțelegere și empatie în societate. Îmi doresc din tot sufletul să găsiți resursele și sprijinul necesar pentru a continua să o prezentați, astfel încât mesajul să ajungă la cât mai multe persoane.”. |
|
Echipa proiectului „Prețul Vieții” a inițiat și un demers de mapare a situației actuale din teatrele românești în ceea ce privește accesul la cultură al persoanelor cu dizabilități, informațiile primite în urma dialogului deschis cu profesioniștii din teritoriu fiind folosite ca bază de pornire pentru un studiu care va rămâne disponibil online. Scopul acestui studiu este să devină un punct de pornire și un pretext de analiză și acțiune mult mai profundă și cu aplicabilitate la nivel național. Harta interactivă este menită să vină în sprijinul comunității artistice și să fie un agregator de exemple de bune practici. |
|
În România, persoanele cu dizabilități continuă să lupte pentru un trai decent. Accesibilitatea fizică este extrem de limitată, iar simpla instalare a unei rampe poate părea o realizare revoluționară. În prezent, există 210.000 de persoane cu deficiențe locomotorii, o parte semnificativă dintre ele fiind utilizatori de fotoliu rulant. Cu toate că legislația în vigoare impune ca instituțiile cu peste 50 de angajați să integreze cel puțin 4% persoane cu dizabilități, multe preferă să plătească amenzi decât să respecte această obligație. Între ianuarie 2022 și noiembrie 2023, aceste amenzi au totalizat aproape 5 miliarde de lei. Conform unei statistici a Autorității Naționale pentru Protecția Persoanelor cu Dizabilități, în România, doar jumătate din persoanele cu handicap sunt angajate, față de 3 din 4 în cazul persoanelor fără handicap. 28,4 % din persoanele cu handicap prezintă riscul de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 17,8 % în cazul persoanelor fără handicap. Numai 29,4 % din persoanele cu handicap obțin o diplomă universitară, comparativ cu 43,8 % din persoanele fără handicap, iar 52% dintre persoanele cu handicap se simt discriminate. |
|
Mai multe observații, exemple de bune practici și recomandări pot fi găsite în documentul disponibil online pentru descărcare gratuită. |
|
|