AIM PHOTO este noua capsulă anuală Mobius, creată pentru a investiga diversitatea practicilor fotografice contemporane. Este un spațiu dedicat explorării pe termen lung, în care fotografia devine mediu de reflecție susținută, asupra producției de imagine și a rolului acesteia în discursul artistic și cultural actual.
Pentru ediția inaugurală, organizată în colaborare cu The Institute și Cartierul Creativ, AIM PHOTO transformă Piața Amzei într-un peisaj fotografic dinamic, desfășurat în patru locații-cheie din zonă.
Curatoriată de Michele Bressan, expoziția reunește lucrări de Dani Ghercă, Bogdan Gîrbovan, Nicu Ilfoveanu și Iosif Kiraly. Sub tema curatorială Diorama, proiectul examinează subtilul joc dintre prezență și absență: figura umană apare doar ca urmă, inserată în medii extinse, nu ca protagonist, ci ca element care definește perspectiva și scara. Această primă ediție stabilește cadrul AIM PHOTO ca program dedicat regândirii modului în care fotografia mediază percepția și construiește sens, aducând în prim-plan artiști reprezentativi pentru generațiile din care fac parte.
“Încă de la apariția sa, fotografia a vizat înregistrarea oamenilor. Portrete sau autoportrete menite să confirme prezența subiectului într-un moment unic, capabil să acompanieze afirmația „m-am aflat atunci, acolo”. De la autoportretul timpuriu Self Portrait as Drowned Man, realizat de Hippolyte Bayard în 1840, la portretele de studio ale lui Carol Pop de Szathmari sau deadpan-urile ale lui August Sander, până la lucrari recente, există o trăsătură comună: recognoscibilitatea subiecților. Fotografiile pot fi clasificate în multiple feluri, dar în cazul de față invocăm doar o cheie de citire – cea fundamentală și relevantă discursului ce urmează: fotografii în care apar oameni și fotografii lipsite de prezență umană.” — Michele Bressan
Expoziția pune accent pe dialogul dintre prezența umană, mediu și perspectivă. Figura umană se regăsește în peisaje complexe sau în compoziții stratificate, invitând privitorul să reconsidere scara, relațiile spațiale și modul în care percepem scene familiare. În acest fel, Diorama propune o explorare contemplativă a prezenței și absenței, deschizând multiple moduri de a privi și de a interacționa cu imaginea fotografică.
Păreri?
