Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Da!
Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Eu am aflat foarte târziu că Moș Crăciun nu există, pe la 12 ani, și nu mă mir, fiindcă eu atunci când cred într-un vis, tind s-o fac pentru totdeauna.
Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Luna decembrie înseamnă doar “familie”, am tot ce îmi doresc, cadourile n-au nicio valoare mai mult de 5 minute.
Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Nu am un Crăciun favorit, mereu e frumos, dragostea e la fel de tare oricât de mult am încerca noi să mai dichisim decorul.
Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Sincer, îmi amintesc când m-am băgat sub brad după o ciocolată ieftină și am dărâmat un brad scump.
Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Îmi plac mult târgurile, acolo se adună oamenii și de fapt și de drept, ăsta e tot scopul, plus că arată frumos.
Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Da! Nu poți fi “cel mai bun om” mereu, e normal să încerci, dar nu vei reuși mereu, iar dacă de Crăciun astrele se aliniază și societatea ne face să fim mai buni de Crăciun, pot doar să mă bucur că se întâmplă, chiar dacă e o dată pe an.
Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n Ajun?
Niciodată de Ajun! N-am răbdare.
Crezi în magie?
Nu, dar cred în energia locului și a omului, iar energia schimbă lucruri, ceea ce o face un fel de magie.
Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
Crăciunul de anul trecut a fost tot cu familia, iar cel de anul ăsta la fel, și cel de anul viitor la fel, eu nu voi schimba nimic, dar timpul, din păcate, sunt sigur că o va face.
Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
Evident că ambele.
Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
Iarnă, munte, zăpadă, sanie și reni.
Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Cel de anul trecut aș vrea, cel de anul ăsta nu e gata încă, deci nu are vreo concluzie, iar cel de anul viitor nu știu ce aduce, dar sunt sigur că vor fi la fel de faine.
Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Aș veni la bunica prin horn și i-aș spune “Sărut-mâna doamnă dragă, vreți să fiți soția mea?”
Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Probabil la o petrecere, la un pahar de vorbe și o porție de râs.
Mulțumesc pentru că în 2024… (completează, te rog!)
Am reușit să realizez că nimeni nu îmi vrea răul, dar nici nu va încerca să îmi ofere binele dacă nu-l cer, în afară de familie.
Sper ca în 2025…
Să continui drumul ăsta frumos pe care am pornit.
Radio Crazy este…
Crazy mereu, nu doar de Crăciun, deci fii cu urechea pe el!
Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Daaa, iubesc sărbătorile de iarnă.
Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Îmi amintesc că eram prin clasa a IV-a când un coleg mi-a spus că nu există Moș Crăciun și țin minte că am suferit foarte mult când am aflat.
Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Cel mai mult mă bucură orele petrecute cu familia, luminițele și trecerea dintre ani, unde pot să-mi pun orice dorință și simt că se împlinește, e un moment plin de speranță pentru mine.
Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Îmi amintesc primul Crăciun care mi-a marcat copilăria, cred că aveam 8 sau 9 ani, eram un copil care nu-și dorea prea multe de Crăciun, câteodată venea Moșu, altădată nu. Eram cu părinții mei înainte de sărbători și treceam pe lângă raionul de jucării și văzusem un unicorn de pluș, foarte frumos, pe care ulterior l-am primit cadou de Crăciun, îl păstrez și acum cu mare grijă.
Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Cred că unul dintre momentele cele mai frumoase a fost atunci când mergeam la colindat cu prietena mea, când eram mai mică. Îmi amintesc că nu ratam nicio casă și colindam toate dealurile din Breaza. La un moment dat, am mers atât de mult pe jos, încât îmi amorțise întreg corpul de la frig.
Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Sincer, nu am fost la atât de multe târguri de Crăciun, dar e plăcut să știu că se pot bucură localnicii de ele, mai ales că nu există limită de vârstă și nici etichete sociale.
Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Cred că nu ai cum altfel să te bucuri de sărbători și de viață dacă nu alegi să fii mai bun. Cu toții greșim și avem părți întunecate în sufletele noastre, dar e important să ierți, să dăruiești fără să aștepți ceva în schimb și să te duci cu intenții bune către oameni. Doar așa poți să pui capul pe pernă liniștit.
Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n ajun?
Sincer, a devenit o activitate care pe mine mă plictisește fantastic. De cele mai multe ori ajung acasă și casa e deja decorată de părinții mei.
Crezi în magie?
Cred în Dumnezeu și că dorințele ne sunt ascultate atunci când nu ești egoist și nu vrei să faci rău. Cred că viața are un plan cu fiecare dintre noi, trebuie doar să ne urmăm sufletul.
Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
Crăciunul trecut a fost, sincer, un Crăciun plin de conștientizări pentru mine. M-a obligat să ies din anumite relații toxice și sunt recunoscătoare pentru că și corpul meu s-a eliberat de convingerile vechi. În rest, m-am bucurat de familia mea. Sper ca cel de anul asta să mă relaxez, simt că anul următor va fi unul de succes pentru mine.
Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
“Pe vremea mea” (glumesc), Crăciunul obișnuia să fie despre familie și tradiții. Eu sunt o persoană credincioasă, iar valorile morale pe care mi le-a insuflat religia mi-au fost de mare folos și mi-au adus fericire. Totuși, ideea de „Crăciun perfect”, promovată în mediul online, m-a făcut să fiu nerecunoscătoare și să îmi doresc mai mult, când, de fapt, ceea ce am este suficient. Din păcate, în prezent, oamenii tind să comercializeze orice.
Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
Acasă, pe canapeaua din sufragerie, lângă brad uitându-mă la desenele mele preferate din copilărie.
Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Cel din prin prezent.
Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Mi-ar plăcea să am resurse nelimitate, astfel încât nimeni să nu mai ducă lipsă de nimic, și să fac un adăpost pentru toate animalele din lume.
Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Plănuiesc să stau cu familia mea, nu mă atrag “cabanele de revelion” cu prietenii, deși am primit invitații. Nu văd rostul sărbătorilor fără familie, familia e totul pentru mine și vreau să trec cu ei prin orice sărbătoare, orice moment important din viața mea.
Mulțumesc pentru că în 2024… (completează, te rog!)
Mulțumesc pentru că în 2024 ați fost alături de mine la acest început de drum în cariera mea de artist. Fiecare mesaj de încurajare m-a făcut să am încredere în mine și să supraviețuiesc în momentele dificile.
Sper ca în 2025 să…
Sper ca în 2025 să ne auzim în concerte și pe toate radiourile din țară. 😍
Radio Crazy este…
Cool și mi-au plăcut întrebările! Un an nou plin de hituri vă doresc!
Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Heyoo, I AM READYY!
Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Cum adică? Nu există? Sincer să fiu, nu am aflat niciodată, că nu există și că altcineva îmi răsplătește cumințenia, iar cănd eram mic am refuzat să cred când copiii din fața blocului îmi spuneau asta. Cred că face parte din atmosferă sărbătorilor. Până și acum, când dăm un cadou, ne spunem în familie că ne-am întâlnit cu Moșu’ și ne-a dat cadoul asta.
Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Sincer, nici când eram mic nu mă gândeam la cadouri, cât la momentul în care toata familia e la masă, pentru mine e cel mai frumos cadou. Asta este ce îmi umple sufletul de bucurie în luna decembrie, familia și faptul că putem să ne strângem toți.
Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Nu cred că a fost un “cel mai frumos Crăciun”, dar anul trecut a fost ceva special, pentru că toată lumea a fost plecată și în timpul anului nu prea am apucat să ne vedem și cănd ne-am întâlnit a fost magie!
Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Chiar anul trecut, stăteam toți la masă la bunicii mei și când mâncam, dintr-odata vedem bradul cum pică. Hahahah, era pisica bunicilor, care prinsese o bomboană din pom și a luat și bradul după ea.
Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Nu mi se par neapărat un trend, mi se par niște idei foarte bune. Având în vedere că nu a mai nins așa de mult în ultimii ani, pentru copii și chiar și pentru adulți este un loc din povești, luminat, amenajat și chiar cred că ajută.
Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Nu prea sunt de acord, că nu îngrăsăm porcul în Ajun, nu? Mereu trebuie să fim buni și să ne comportăm frumos, nu doar cu o ocazie.
Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n ajun?
Când eram mici, eu cu fratele meu țineam să îl împodobim doar în Ajun și să cântăm colinde, dar ne adaptăm și acum când ne vedem în decembrie și direct îl facem!
Crezi în magie?
Nu cred, știu că există!
Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
A fost unul liniștitor, ca întotdeauna, la fel îmi doresc și acum, am imaginea asta în cap, cum stau în dimineața de Crăciun și beau cafea, focul în sobă și ne uităm la un film toți.
Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
În viața mea nu e nici, nici, este o sărbătoare și o iau ca atare, așa cum trebuie, cu puțin de acolo și puțin de acolo.
Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
Clar iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni.
Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Pe cel trecut, dar când eram mici, pentru că mi-aș dori să îl mai văd pe fratele meu mic.
Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Aș da cadouri tuturor, mi-aș respecta fișa postului, dar aș da cadouri și oamenilor mai puțin cuminți, pentru că toți merită un cadou.
Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Merg în Italia să sărbătoresc tot în familie, dar va fi mai pe liniște, stăm chill, vizităm și găsim un loc fain pentru trecerea dintre ani.
Mulțumesc pentru că în 2024… (completează, te rog!)
Am reușit să îmi trăiesc visul și sunt foarte recunoscător pentru asta, e cel mai frumos lucru care se poate întâmpla.
Sper ca în 2025 să…
Sper ca în 2025 să fiu pe scenă și să cânt alături de oameni, să fac mult mai multă muzică decăt în 2024 și să stau mai mult cu familia.
Radio Crazy este…
Radio Crazy este altceva, exact ce le trebuie oamenilor.
1. Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Laurențiu: Da, elfule frumos, începem!
Bogdan: Da, da!
Florin: Bună! Dap.
George: Da, hai!
2. Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Laurențiu: Sincer, am și uitat, dar știu că abia așteptam să vină Moșul și eu chiar ca nu am știut cine este, dar sigur erau părinții mei.
Bogdan: Târziu… pe la 6 ani. L-am prins la baie pe Mosu’, așezat pe wc, cu barba lăsată în jos. Am tras de ea până s-a rupt elasticul și am fugit în casă cu prada. Au înnebunit ai mei când m-au văzut! Am fost în vară pe la fostul bloc, în vizită, și, și acum se uită nenea Gabi urât la mine.
Florin: Da. Dacă aș ține minte momentul asta, cu siguranță aș vorbi despre el. Dar din câte îmi amintesc, știu că Moș Gerilă venea cu o punguță plină cu dulciuri de la serviciul părinților.
George: M-am născut în 1975, am prins regimul comunist și, pe vremea mea, îl pândeam pe Moș Nicolae. Dar m-am făcut mare și am avut grijă ca copiii mei să creadă în Moș Crăciun. După câțiva ani, bineînțeles că ne-au prins când coboram pe horn și nu mai cred în Moș, dar listele de cadouri se fac în continuare.
3. Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Laurențiu: Bradul împodobit, luminițele de pe străzi, cumpărăturile, muzica, toate mi se par extraordinare în această perioadă.
Bogdan: Pentru că părinții mei nu mai trăiesc, inima mea nu are cum să mai fie plină de bucurie de sărbători, pentru că nimic nu mai e la fel. Încerc totuși să mă adaptez și mă bucur nespus când văd copii și părinți, care poate nu-și dau seama cât de fericit sunt în momentele acelea. Măcar o fac eu, uitându-mă cu bucurie la ei.
Florin: Sincer să fiu, în afară că mă bucur de liniștea celor din jur, aș fi foarte fericit să mai ningă în București, ca în copilărie!
George: Luna decembrie, bucurie și emoții, oare ce primim sub brad? Mai nou, spiritul Crăciunului este grăbit de fata noastră, Isabela, care ne cere să organizăm totul de la 1 decembrie. Am echipă mare: ei fac bradul și decorațiunile în casă, eu mă organizez să decorez casa pe exterior. În tot acest timp, muzica de Crăciun răsună în casă și în grădină, iar când intri în bucătărie, este un miros plăcut de plăcintă cu mere… Vă mai zic?
4. Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Laurențiu: Nu am un Crăciun preferat, la mine toate sunt speciale, mai ales acum, când am o soție frumoasă și două fete, este Crăciunul perfect împreună.
Bogdan: Familia mea întreagă, a reprezentat bucuria, frumusețea și liniștea mea, nu numai de sărbătorile de Crăciun, ci în general. De ce? Pentru că familia este unică și nu poate fi înlocuită.
Florin: Nu știu dacă pot să zic de un anume Crăciun, dar unele dintre cele mai frumoase, memorabile sărbători de iarnă au fost în copilăria mea, la țară, la bunici, cu toți verișorii mei.
George: Așa cum am spus mai devreme, Crăciunul în viața mea a prins viață atunci când s-a născut primul copil. Am 15 ani frumoși petrecuți de Crăciun și fiecare an a fost mai frumos.
5. Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Laurențiu: Îmi aduc aminte că eram copil și într-o iarnă, după ce a nins cam toată ziua, seara a dat o mică ploaie și s-a făcut un ghețuș înfiorător, nimeni nu mai mergea pe stradă, mașinile patinau, dar și mai amuzant era că stăteam în stație și vedeam cum un troleibuz patina mergând de-a curmezișul pe șosea.
Bogdan: Permite-mi, te rog, să amân răspunsul până la apariția cărții mele autobiografice necenzurate. Mulțumesc!
Florin: Crazy, cred că e vremea când mă duceam să colind din uşă în uşă cu gaşca din copilărie, prin toate blocurile din cartier. Nu vreau să spun că sunam la uși după ce le legam cu sfoară între ele…
George: Sub brad am primit un plic, l-am deschis și am citit: „Mâine plecăm într-o țară caldă.” M-am bucurat și, ușor, am realizat că pașaportul a expirat. Eram filmat de toată familia și vă rog să faceți o simulare de imaginație cum eu, de la extaz, am coborât spre panică. 🙂
6. Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Laurențiu: Mi se par bestiale. Unele întrec orice imaginație, de exemplu, cel de la Craiova, am înțeles ca este magnific!
Bogdan: Un business prosper care se adresează celor care vor să aibă cel mai frumos decor de Crăciun.
Florin: Măcar astea ar trebui să fie în București, dacă tot nu avem parte de zăpadă!
George: Suntem vânători de târguri de Crăciun. Înainte să ia amploare și în România, am vizitat multe țări de dragul târgurilor: Austria, Anglia și altele. Acum a venit vremea să rămânem ca vizitatori în piața locală și să ne bucurăm.
7. Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Laurențiu: Și da, și nu, prefer să fiu în permanență un om bun.
Bogdan: Nu, nu sunt de acord. Și reformulez: fii mai bun până în Crăciun și după.
Florin: Îți dă puțin trezire să fii mai aproape de cei dragi, dacă tot anul ai umblat singur, în bula ta.
George: Sunt de acord să fim mai buni 365 de zile pe an. Bucuria de a trimite bunuri pentru cei nevoiași ar trebui să nu fie doar în perioada sărbătorilor și să fie ceva regulat.
8. Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n Ajun?
Laurențiu: Da, am o răbdare de fier și chiar copiii mei o au, este o calitate.
Bogdan: Florile, ca și brazii, trebuie sa stea acolo unde le este locul, în pământ. Prefer să împodobesc masa.
Florin: Eu deja am împodobit bradul! Păi ce era să fac..? L-am văzut tăiat in magazin și era păcat să-l las acolo.
George: Am o echipă mare: soția, cumnata, fata mea și băiatul. Ei se ocupă de brad, în timp ce eu sunt în bucătărie cu muzica bună de Crăciun. Este o armonie fantastică și totul este un deliciu ce pun pe masă.
9. Crezi în magie?
Laurențiu: DAAAAAAAAAA, foarte mult. Viața este o magie, dacă știi să o trăiești.
Bogdan: Dacă iar apare nenea Gabi de la 3, n-am cum. Cred în Dumnezeu și în miracolele pe care El le face în fiecare zi, fără ca noi să observăm măcar.
Florin: Cred în magie, în minunea Dumnezeiască!
George: Magie? M-am născut într-o familie cu multe lipsuri în copilărie, ca toți românii în acea perioadă. Atunci când eram mic, îmi doream tot ce am acum. Trăiesc un vis frumos. Nu este magie?
10. Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
Laurențiu: Anul trecut a fost magnific, l-am făcut la soacra mea în Bumbești Jiu, este o tradiție frumoasă la ei, nici nu-ți imaginezi cât este de frumos Crăciunul la ei.
Bogdan: Tot trist, cu două scaune goale, pe care ar fi trebuit să stea mama și tata. Dar chiar dacă nu i-am văzut acolo, știu că au fost.
Florin: Cu zăpaaaadă!
George: Crăciunul de anul trecut a fost frumos și, bineînțeles, îmi doresc să fie și anul acesta la fel de frumos. Pe lângă tot ce v-am spus până acum, cred că este și un alt vibe faptul că am realizat ceva frumos cu echipa Body&Soul. Ne-am targetat să scoatem o piesă romantică până la sfârșitul anului și ne-am ținut de treabă. Îmi doresc să stau la masa de Crăciun și să fie difuzată piesa noastră la radio.
11. Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
Laurențiu:Eu consider că ambele sunt, dar prefer să fie una religioasă, așa este normal.
Bogdan: Crăciunul este o sărbătoare exclusiv religioasă, însă tot mai comercială, din păcate.
Florin: Sărbătoare religioasă, dar normal că se face și comerț…
George: Hmmm, întrebarea asta mă bagă pe un teren minat. Hai să trecem peste această întrebare sau hai să spunem că se îmbină amândouă. Din fericire, eu am un business care ajunge pe masa oamenilor de acasă. Noi, românii, ne respectăm tradiția de a face cârnați, tobă și alte produse, iar atunci mulțumesc religiei pentru că hrănesc 150 de oameni din fabrică.
12. Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
Laurențiu: Eu prefer mai mult vară, plajă, nisip, distracție, club, dar și Crăciunul este frumos cu luminițe, cu daruri și cu familia.
Bogdan: Reni pe plajă, delfin la munte măcar să am un șoc! Normal, cu cele mai dragi persoane care le iubesc și le respect.
Florin: Eu sunt cu vara, cu căldura, cu soarele, dar de Crăciun vreau să fie cu zăpadă, – 20 grade :))
George: Ne place ca în fiecare an să facem Crăciunul la bunici, la Curtea de Argeș, și, după atâta frig, ne dorim ca în ianuarie să fugim la palmieri, fructe și soare mult.
13. Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Laurențiu:Dacă aș avea această putere, mi-ar plăcea să le pot vedea pe toate din trecut, ar fi un serial foarte frumos și mega interesant.
Bogdan: Aș vrea ca în seara de Crăciun, măcar atunci, să se întoarcă cei pe care i-am pierdut și pe care îi iubesc, părinții și prietenii.
Florin: Aleg Crăciunul copilăriei!
George: Aș vrea să retrăiesc Crăciunul când am primit cadoul de care v-am spus și pașaportul să nu fie expirat. 🙂
14. Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Laurențiu: Moș sunt, păr alb am, Crăciuniță am (soția), renii sunt copiii… nu mai am sanie. Aș zbura cu cadourile prin lume și aș face fericiți toți copiii, dar chiar pe toți!
Bogdan: Aș bucura toți copiii cu cadouri și cu binecuvântări, și cu puterea mea a zbura și aș ajunge la toate spitalele ca să-i vindec pe toți cei bolnavi, pe cei aflați în patimi de toate felurile, și m-aș duce peste toți liderii lumii ca să-i dau cap în cap, poate își revin. Iar pe renii mei cu aripi făcute din stele, i-aș pune să mă ducă dincolo de ele, că să-mi sărut părinții, rudele și prietenii plecați. Pai n-are Moș Crăciun puterea asta?! Are, am plecat după costum!
Florin: Aș face ce face Moșul de obicei. Daruri multe la copii!
George: Aș prelua ce a făcut Moșu’ până acum, dar aș închiria un avion privat. 🙂
15. Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Laurențiu: O să fac revelionul la Tg. Jiu, cu toată familia, o să petrecem cu de toate.
Bogdan: Să țin de sănătate, și colegii mei de trupa la fel, și să ne redăm a doua șansă prin implicare și muncă.
Florin: Încă nu am ales între ProTV și Antena1 :))) Noi, de obicei, aprindem artificii în bucătărie, pe geam!
George: După un an 2024 cu multe întâmplări, cred că planul numărul unu este să mă relaxez așa cum o fac în toți anii.
16. Mulțumesc pentru că în 2024… (completează, te rog!)
Laurențiu: Mulțumesc lui DUMNEZEU că sunt sănătos, am o familie frumoasă și mă simt foarte norocos.
Bogdan: Am renunțat la orice formă de alcool și asta mi-a adus numai beneficii, și că, colegii mei de trupă au înțeles că e acum ori niciodată.
Florin: Am reușit să pornim proiectul trupei Body&Soul și sperăm să continuăm.
George: Mulțumesc, 2024, că am fost sănătoși și am avut bucuria să fiu lângă familie. Mulțumesc lui Dumnezeu că suntem bine, sănătoși și fericiți. În fiecare dimineață, când mă trezesc, sunt foarte fericit că urmează o nouă zi: respir, soare, viață, familie… ce să-ți dorești mai mult? Dumnezeu este mare!
17. Sper ca în 2025 să…
Laurențiu: Să fiu de 100X mai norocos, să rămân la fel de sănătos și cele 2 formații (Body & Soul și Tamiga & 2Bad) să aibă un mega succes național și internațional.
Bogdan: Să tragem și mai tare dacă vrem mai mult.
Florin: Fim sănătoși cu toții, și să fie anul revenirii trupei pe piața muzicală!
George: 2025? Pe plan profesional, adică două la număr, îmi doresc ca trupa B&S să scoată piesa după piesă, să fim uniți ca în anii 2000, cu forță și plăcere de repetiții. Pentru mine este o relaxare atunci când stau cu trupa B&S și țin să menționez că 90% din timp râdem și râdem și spunem bancuri… În 2024, în plan de afaceri, a fost puțin zbuciumat; cam toată industria a avut scăderi drastice, dar, cum eu cred în magie, sunt convins că Dumnezeu are planuri mari și nu ne lasă în declin. Deci, 2025 o să fie un an cu realizări și doresc la toată lumea un an bun, cu sănătate.
18. Radio Crazy este…
Laurențiu: Un radio de milioane, care de fiecare dată ne-a susținut, iar pe aceasta cale, eu vă mulțumesc foarte mult și vă doresc să ne auzim și peste 30 de ani. LA MULȚI ANI, RADIO CRAZY!
Bogdan: Oportunitatea de a te relaxa și de a te simți liber!
Florin: Susținătorul nostru, și vă mulțumesc frumos, și vă urez să aveți un an nou fericit, cu multe bucurii!
George: Păi, Radio Crazy este un radio Crazy pentru că a fost primul radio cu acțiune rapidă la piesa pe care am scos-o. Vă mulțumim enorm pentru susținere și vă dorim un 2025 fabulos!
Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Da, sigur.
Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Am pus o cameră de filmat peste noapte și am descoperit misterul.
Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Da, când ești mic, cadourile sunt foarte importante. Îți oferă o mică iluzie a fericirii, dar, de fapt, este mai important tot procesul prin care treci, începând cu aranjarea bradului și terminând cu masa de Crăciun.
Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Fiecare Crăciun este special în felul său, de aceea nu pot să spun că am unul preferat. Mereu este diferit.
Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Cred că aveam vreo 10 ani, eram într-un târg de Crăciun în Chișinău și mi-a plăcut o fată care era îmbrăcată în elf. Tot mă întorceam la Moșul să vorbesc cu el, doar ca să o văd pe fata aia.
Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Vinul fiert este gustos, iar atmosfera este foarte luminoasă.
Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Sunt de acord că ar trebui să fim mai buni mereu, nu doar de Crăciun sau de sărbători în general.
Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n ajun?
De obicei, maică-mea ne anunță pe toți cu o lună înainte de sărbători că punem bradul. Așa că, da, am multă răbdare.
Crezi în magie?
Nu, nu cred în magie.
Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
Așa cum am spus mai sus, diferit. Și anul acesta va fi la fel, cred.
Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
Nici una, nici alta – e o sărbătoare pentru a uni oamenii.
Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
De obicei, e prima variantă, dar nu m-ar deranja să stau și pe plajă de Crăciun.
Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Prezent.
Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Același lucru pe care îl face și el – aș pune zâmbetul pe fața oamenilor și le-aș da o speranță.
Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Cel mai probabil, să mă distrez la maxim.
Mulțumesc pentru că în 2024… (completează, te rog!)
1. Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Bună, Carmen! Sunt Alexandra. Încântată să te cunosc!
2. Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Când aveam 9 ani, copiii din parc râdeau de mine pentru că eram singura din grup care mai credea în Moș Crăciun. Atunci am întrebat-o pe mama dacă ea și tata sunt, de fapt, Moș Crăciun, așa cum spuneau prietenii mei. Mama mi-a spus că așa este, dar că spiritul Crăciunului va rămâne mereu în sufletul meu. Am fost dezamăgită și, totuși, am încercat să cred în continuare că Moș Crăciun există. 🙂
3. Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Luna decembrie, pentru mine, înseamnă acasă. Îmi vizitez familia, rudele, prietenii și îmi aduc aminte de copilărie.
4. Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Cel mai frumos Crăciun din viața mea a fost când aveam 6 ani și am primit-o cadou pe Sabrina, căluțul meu de pluș. Părinții mi-au spus că a fost calul Moșului și că, pentru a putea locui în apartament, Moșul l-a transformat într-un căluț de jucărie.
5. Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor pentru mine a fost când au venit colindătorii cu capra. Eram singură acasă, iar părinții mă învățaseră să nu deschid ușa străinilor. Aveam vreo 9-10 ani. Nu am ascultat și am deschis ușa crezând că venise mama, dar era capra. După ce colindătorii și-au terminat momentul artistic, am rămas înlemnită de frică, pentru că mă speria capra. Mi-au cerut bani, iar eu, de frică, le-am închis ușa. Dacă cei care m-au colindat atunci citesc asta, să știți că nu am vrut să fiu răutăcioasă, ci doar îmi era teamă de capra voastră.
6. Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Iubesc târgurile de Crăciun. Mi-e dor de mirosul de turtă dulce și de vin fiert. Mă bucur că se adună atât de multă lume și, mai ales, că sunt concerte.
7. Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Nu doar de Crăciun să fii mai bun. Încerc mereu să fiu mai bună decât am fost ieri. Consider că este o evoluție. E ca iubirea de Valentine’s Day – nu iubești doar într-o singură zi, nu?
8. Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n Ajun?
Bradul îl împodobesc cu aproximativ două săptămâni înainte de Crăciun. Vreau să mă bucur cât mai mult de sărbători, așa că extind puțin cea mai frumoasă perioadă din an.
9. Crezi în magie?
Cred în miracole.
10. Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
Anul trecut, Moșul mi-a adus cel mai frumos cadou: trofeul Vocea României. Am petrecut Crăciunul în familie, iar la fel va fi și anul acesta.
11. Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
Crăciunul este o sărbătoare religioasă, dar e minunat faptul că, indiferent de religie, oamenii au învățat să se bucure de această sărbătoare și să se adune la o masă alături de familie și prieteni.
12. Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
Pentru mine, Crăciunul ideal vine cu zăpadă. Aș vrea multă zăpadă, ca să ies cu prietenii la bulgăreală.
13. Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Aș vrea să retrăiesc Crăciunul copilăriei.
14. Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Dacă aș fi Moș Crăciun, mi-ar plăcea să-mi folosesc magia pentru a-i trimite pe toți oamenii din spitale acasă, sănătoși, alături de familiile lor.
15. Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Nu am planuri încă. Mai am câteva săptămâni să mă gândesc. Ideal ar fi să petrec Crăciunul cu familia.
16. Mulțumesc pentru că în 2024… (completează, te rog!)
Sunt recunoscătoare pentru că în 2024 am fost sănătoasă și am avut atâtea proiecte frumoase în cariera mea.
17. Sper ca în 2025 să…
Sper ca în 2025 să fim cu toții sănătoși și să ne bucurăm de ceea ce ne oferă viața.
Pentru că ne aflăm în luna celor mai frumoase sărbatori din an, am pregătit o nouă serie de interviuri, așa cum v-am obișnuit.
1. Hei, bună! Sunt elful Carmen Vasilescu, trimisul lui Moș Crăciun, pentru a afla părerea ta despre sărbătorile de iarnă. Începem?
Da, sunt entuziasmată!
2. Eu am aflat la vârsta de opt ani, de la sora mea, că cei care îmi recompensau cumințenia erau tatăl meu sau vecinul, deghizați, dar am refuzat încă doi ani să cred că nu era Moșul. Tu când și cum ai făcut descoperirea?
Eu am aflat că, de fapt, Moș Crăciun era chiar bunicul meu. Mereu de sărbători se costuma, însă într-o zi și-a uitat costumul la vedere și nu a găsit un motiv să-mi explice de ce “moșul” nu mai avea nevoie de haine… A cedat și mi-a spus că el a fost moșul în tot acest timp.
3. Când eram copil, credeam că mulțumirea acestei perioade o reprezentau cadourile, însă, mai târziu, am înțeles că altfel stau lucrurile. Ție ce-ți umple inima de bucurie în luna decembrie?
Pentru mine, Crăciunul e despre familie. Mă bucur de fiecare dată când îmi revăd familia adunată la gura sobei în casa bunicii. E un sentiment cu adevărat special.
4. Acum, că ne-am cunoscut puțin, pe mine mă las deoparte, ca să aflăm mai multe despre tine. Care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? De ce?
Îmi aduc aminte cu drag de perioada în care eram mică și stratul de omăt era aproape cât mine. Am o amintire tare dragă de sărbători când mă înfofoleam cu toate hainele de iarnă din dulap și mă aruncam în zăpadă ca în cel mai mare pat de pe planetă. Stăteam așa ore în șir și nimic nu mai conta. Era frumos.
5. Se spune că amintirile sunt cele care contează cel mai mult. Povestește-mi care e cea mai crazy întâmplare din perioada sărbătorilor de iarnă, te rog!
Nu voi putea uita niciodată colindătorii care veneau de Revelion. Îmi amintesc cum, o dată, eram în drum spre cabană și ne-am trezit înconjurați de zeci de colindători mascați care aproape că ne luau pe sus. Cu siguranță au alungat toate spiritele rele…
6. Târgurile de Crăciun sunt un nou trend în România. Ce părere ai despre ele?
Pentru mine, târgurile de Crăciun fac parte din micile bucurii ale vieții. E frumos cum, indiferent de vârstă, te simți ca un copil atunci când privești orașul luminat.
7. Ești de acord cu „De Crăciun fii mai bun!”?
Aș schimba puțin: De Crăciun, fii și mai bun!
8. Când împodobești bradul? Ai răbdare până-n Ajun?
Nu am răbdare până în Ajun, îmi place să mă bucur cât mai mult de frumusețea bradului.
9. Crezi în magie?
Cred că magia e în multe lucruri, dar mai ales în oameni.
10. Cum a fost Crăciunul de anul trecut și cum speri să fie cel de acum?
Anul trecut am fost acasă, ca aproape în fiecare an. Anul ăsta tot acolo mă întorc, pentru mine e perfect.
11. Crăciunul, o sărbătoare religioasă sau comercială?
Este clar, Crăciunul a devenit ceva comercial, dar, în final, niciun cadou nu va putea înlocui vreodată iubirea de aproape.
12. Iarnă, munte, zăpadă, sanie, reni sau vară, plajă, soare, skijet, delfini. Cum îți place să petreci Crăciunul?
Zăpadă și o cabană, un șemineu și oameni dragi, cam așa ar suna Crăciunul ideal.
13. Dacă ar fi să alegi între Crăciunul trecut, cel prezent și cel viitor, pe care ai vrea să-l (re)trăiești?
Fiecare Crăciun e special în felul lui și vreau să mă bucur cât de tare pot de cel de anul ăsta.
14. Dacă ai putea fi Moș Crăciun pentru o zi, ce ai face?
Chiar dacă o zi e prea puțin, aș citi toate scrisorile din lume și aș împlini dorințele tuturor.
15. Ce planuri ai pentru trecerea dintre ani?
Sincer, habar nu am, probabil ceva spontan.
16. Mulțumesc pentru că, în 2024,… (completează, te rog!)
Mulțumesc pentru că, în 2024, visele mele au început să prindă contur.
17. Sper ca, în 2025, să…
Sper ca, în 2025, să ne vedem la concerte și sper ca muzica mea să ajungă la cât mai multe inimi.
Un interviu deschis și profund, cu Jack Savoretti; confesiuni despre muzică, eșecuri și alte fericiri din viața unui artist, de Sori Țigăeru in pregatirea concertului de pe 24 septembrie 2024 de la Arenele Romane.
EMOȚIILE
O camera liniștită, un laptop cu o conexiune reconfortant de puternică la internet și câteva momente bune de așteptare. Apoi îți dai seama că adrenalina e sus, iar în minte revezi frânturi algomerate ale propriei vieți. Fix acolo, în acel moment, înțelegi că tot ce s-a întâmplat, de fapt, până acum, te-a pregătit pentru următoarele cele mai importante 30 de minute din ultimii ani. Și toate ăstea îți pictează un zâmbet de mulțumire pe față.
Undeva prin 2017, în încercarea de a căuta muzică nouă pentru ceva elan și inspirație la viață, Sori Țigăeru îl descoperea pe Jack Savoretti și al său cântec “Tie Me Down”. La o primă vedere, în videoclipul alb negru minimalist, Jack impresiona cu un look de bad boy răzvrătit, așezat pe un scaun, cu o chitară la purtător, totul într-un set up ușor industrial. Două cadre mai târziu și Jack începe să cânte unul dintre cele mai “de semnătură” din repertoriu. Și, mai abitir, cu al său timbru vocal răgușit, sucește capete, dar mai ales, ciulește urechi, oriunde s-ar afla. Stadioane, grădini, roof-top-uri de blocuri și te miri pe unde îsi mai duce talentul. Pentru că Jackavea să devină printre cele mai căutate voci europene ale ultimilor ani.
Suntem în 2024 sau, mai bine zis, suntem după 7 albume de studio, faimoasele duete cu Zucchero și Kylie Minogue, iar dacă bunul nostru domn Pavarotti ar mai fi trăit, suntem siguri că l-ar fi adus lângă el pe vreo scenă de faimos amfiteatru roman, cu o orchestră voluminoasă în spate. Căci Jack este o voce aparte, o voce care te va încânta de la primele versuri, unde chiar el, cu o sinceritate debordantă, își pune pe masă toate emoțiile trăite.
Trecute de orele 14 și pe un ecran al unui laptop pregătit să ajute la împlinirea unei dorințe la care nici nu visam, deodată îmi apare în față un zâmbet larg.
Hello, sunt Sori. Mai ții minte, la primul concert în România, când te-ai oprit și ai citit cartoanele din spatele sălii? Eu eram.
Ah, wow, tu ești! A fost tare momentul. Hello, mă bucur să ne cunoaștem!
Pe vremea când scriam cartoane pentru concerte sau status-uri pe rețele sociale, status-uri în care doream să atrag atenția asupra unui potential concert în România, nici nu visam la așa ceva. Un interviu cu Jack Savoretti. Sau o discuție despre psihologia vieții, mai bine zis.
Deși spune că este un om privat, Jack găsește cumva echilibrul perfect și te vrăjește cu deschiderea sufletului său, dar și cu lejeritatea cu care își povestește creația, apoi muzica sau eșecurile care au stat la baza carierei și, nu în ultimul rând, familia, cel mai de preț cadou pe care l-a primit de la viață.
Vă las cu Jack și câteva întrebări pe care se pare că, preț de ceva ani, le-am pregătit în subconștient, fără să știu că acest moment va veni.
PREZENTUL
Deci, vă întoarceți la București pe 24 septembrie?
Da, abia aștept, cântăm la Arenele Romane, un loc foarte cool. Data trecută când am fost la București am fost foarte surprinși cât de uimitor a fost publicul, chiar nu ne așteptam să vină atâta lume. De data asta venim cu toată formația și va fi un show tare.
Hai să vorbim un pic despre cele mai recente albume. Dacă “Europiana” (2021) a fost cel care a adus sunetele retro și old-school înapoi în prezent, care este povestea lui “Miss Italia” (2024), care este intenția albumului?
“Miss Italia este un album pe care am vrut, am ales și pe care a trebuit să-l fac. Tatăl meu s-a dus acum doi ani și jumătate și a fost prima dată în viața mea când m-am simțit, cu adevărat, îndurerat. N-am știut exact cum să mă descurc în această ipostază, pentru că durerea aceasta nu este emoțională sau psihologică. E o chestie fizică și, pur și simplu, o simți. Singurul lucru pe care l-am găsit vindecător a fost muzica italiană. Probabil că are de-a face cu faptul că tatăl meu este/a fost Italian și identitatea italiană avea strânsă legătură cu el. Dacă mă gândeam la Italia, mă gândeam la tata și invers. Iar când a venit momentul dispariției lui, am avut nevoie să mă reconectez, iar muzica italiană a fost la îndemână. Și, următorul lucru, imediat după ce s-a dus, am fost în Italia și mi-a plăcut enorm să fiu acolo. Îl simțeam peste tot: toți bărbații arătau, sunau și miroseau ca el. Totul era familiar și m-a făcut să stau acolo oricât a fost posibil. Și apoi să învăț să scriu/compun în limba italiană. Deci cam asta s-a întâmplat. N-am avut niciodată intenția de a merge acolo ca să fac un album Italian. E doar ceva ce am făcut și, mai apoi, după 6 luni, mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu asta și eu chiar vreau să fac o colecție, un album în italiană. A fost o experiență uluitoare.
Și numele albumului?
E un joc de cuvinte, la bază este vorba despre “I Miss Italia”. Câteodata mă gândesc că țara asta e subiectul judecății superficiale, însă mie nu îmi e dor de pizza sau de pasta, ci de Italia, adevărata Italie.
Știi, Jack, noi spunem câteodată că România este frumoasă pentru că este aproape de Italia.
Eu iubesc România, de altfel am făcut și un road-trip foarte mișto data trecută. Am condus de la București la Cluj, unde am avut turneu și am trecut prin Transilvania. Da, a fost un drum extraordinar, mai ales pentru că nu sunt autostrăzi si am mers prin satele dintre munți. Și ne-a făcut foarte mare plăcere. Am fost foarte impresionat. Eu am mai fost, de fapt, la București, când eram adolescent, prin organizația City of Hope. Organizația lucra și ajuta copiii străzii din București. Era, probabil, 1998-1999 și un foarte diferit București față de cel de acum. Se vedea că orașul se chinuia să se dezvolte post erei Ceaușescu. Dar a fost frumos când m-am întors să găsesc acest oraș incredibil, vibrant și tânăr. Chiar iubesc Bucureștiul. Dar frumos a fost și că am apucat să vedem o parte din țară. Într-adevăr uimitor de frumos.
Da, chiar ne-am dezvoltat în ultimii ani, mai ales pe scena culturală și prin toată țara se mișcă lucruri. Întorcându-ne la faptul că tu ai fost activ recunoscător moștenirii tale italiene, hai să facem un mic exercițiu. Pentru că știu că o parte a legăturii tale cu muzica pornește de la momentele în care, puști fiind, stăteai pe bancheta din spate a mașinii părinților și ascultai muzică. Ce i-ai spune acum acelui puști?
Că totul va fi OK și că toate trec. Și să se țină de treabă fără să-i fie frică. Spre norocul meu, nu îmi e frica de eșec. L-am privit în ochi și l-am gustat, nu e chiar atât de rău. Dar când eram tânăr eram îngrozit de ideea eșecului. Așa că probabil, dacă nu ajungeam aici, jucam fotbal sau făceam ceva sport, pentru că asta a fost prima mea dragoste, dar îmi era atât de frică să pierd, încât mă făcea să urăsc ceea ce făceam. Cu muzica a fost diferit pentru că am eșuat foarte repede și devreme. Și nu m-a deranjat. Am învățat mult mai multe din eșecuri decât din success.
DEVENIREA
Da, cred că ai avea să-i spui câteva fostului manager care te-a lăsat complet fără nimic în buzunare. Ăla da moment de tensiune și eșec.
Da, am văzut eșecul, l-am gustat, dar nu aș fi cine sunt azi dacă nu aș fi trecut prin momentul acela. Apreciezi mai mult lucrurile atunci când le pierzi. Ca faimoasa expresie: nu știi ce ai până când nu mai ai. Eșecul te face să lupți pentru ceea ce pierzi sau să înțelegi că poate ar fi mai bine să te relaxezi și să renunți. Și îți schimbă perspectiva. Întotdeauna le spun copiilor să dea greș cât de devreme se poate în viață. De fapt e cam singurul sfat pe care îl ofer lor. Pentru că dacă ești primul care va da eșec, tot tu vei fi cel care va ști ceva ce nimeni altcineva nu știe. Va fi ca o super putere.
Chiar voiam să te întreb care este super puterea ta, da.
Eșecul, ha ha. Cu litera “E” mare de tot inscripționată pe tricou.
A mea este să fac cearcăne.
(se râde tare)
Jack, ce crezi că este, de fapt, succesul și cum relaționezi tu cu el?
Bună întrebare, foarte bună. Ce e succesul? Probabil că nici nu știu. De fapt, succesul este un lucru privat și se întâmplă când nimeni nu se uită. Poate fi una dintre cele mai ciudate știri sau, la cealaltă extremă, copilul tău râzând. Sau acele mici, mici momente în care ești doar tu cu tine și te gândești că ți-a ieșit ceva foarte bine. Că ai reușit. Succesul nu se regăsește în marile premii sau topuri de muzică. Astea sunt pentru munca de echipă. Dar succesul individual îți șoptește în ureche și este un lucru foarte privat. Intim, chiar. Si tocmai din acest motiv nu cred că pot explica ca și când aș arăta spre punctul literei “i” și aș zice “uite, acela este succesul”. Sunt câteva momente mici și private în care chiar simt că am success. Simt că am făcut bine.
Ai avut vreodată un moment în care ai simțit că astrele s-au aliniat și toate lucrurile erau aranjate la locul lor?
Da, cu siguranță! Au fost multe, să știi, și pot apărea, spre exemplu, în mijlocul unei sesiuni de scris versuri. Sau în timpul unui concert sau show, când se întâmplă chimia în formație și apare magia. Nu există linie de finiș pentru acest feeling, e ceva continuu. Și chiar ăsta este un mare success, să înțelegi că nu există o linie de finiș pentru asta. E ca un ocean cu valuri care tot vor reveni și reveni. Așa că dacă te-ai liniștit în privința acestui lucru, și ăsta poate fi numit un moment de success.
Da, eu le denumesc “momente de grație”. Ce crezi despre echilibrul dintre viața persoanălă și cea profesională? Ți-a fost de inspirație?
Da, este probabil cel mai greu lucru din acest job. Bine, ce fac eu nu poate fi numit “job”. Muncesc mult și e muncă grea, dar nu-i pot spune “job”.
Da, nu e, că tu le cânți străinilor, de fapt (așa cum a spus fetița sa acum câțiva ani și așa s-a născut numele albumului “Singing to Strangers”).
Dar munca grea nu este să cânți, ci să faci acei străini să vină la concrete (se râde). Încă de pe la 20 de ani mi-am spus că, dacă voi munci foarte, foarte tare și mult, nu va fi nevoie să-mi iau un job. Cam asta era filozofia mea. Așa m-am și protejat, lucrând foarte mult. Însă asta poate însemna și că lipsești de acasă. Așa că găsitul acestui echilibru este cam cel mai important lucru din viața mea. Și se schimbă continuu, pentru că si copiii au nevoie de tine treptat. Câteodată mult, câteodată deloc. Iar în unele zile chiar trebuie să muncesc, altfel am da de belele. În alte zile pot alege să fac nimic.
Și cum te simți legat de asta?
E greu, dar toată lumea trece prin asta, nu e doar despre mine sau în muzică, este în orice domeniu. Să găsești echilibrul este adevărata provocare a vieții. Și e bine că este așa, pentru că eu nu sunt ambițios de la mama natură. Sunt foarte, foarte satisfăcut și am zero așteptări. Am eu multe defecte, dar singurul lucru bun la mine este că n-am așteptări. Totul mă suprinde sau mă impresionează. Totul. Problema este, însă, că nu toată lumea funcționează la fel ca mine. Așa că îmi place să am ceva din afara sinelui care să mă împingă spre a face câte ceva. Și, lăsând gluma la o parte, responsabilitatea face asta. Pusul mâncării pe masă și faptul că trebuie să fiu un exemplu bun pentru copiii mei. Oricum, nu cred că aș fi fost unde sunt acum dacă nu aveam copii. Sau aș fi făcut ce fac acum, dar la un ritm mult, mult mai ușor și nu la fel de intens. Motivul pentru care mă trezesc dimineața sunt ei. Ei mă țin “în priză”.
Ce altceva ar mai fi pe lângă asta?
Mai este un aspect: această muncă este rezultatul unei întregi echipe. Am responsabilitatea și față de ei. E numele meu pe albume, dar sunt și ei și trebuie sa mă asigur că, mai întâi de toate, au ce pune pe masă. Ăsta nu este un joc, din nou, este vorba despre viețile oamenilor. Si iubesc această responsabilitate! Este ca un privilegiu care, doar câteodată, te și înfioară. Pentru că noi nu facem ceva de care oamenii nu se pot lipsi. Toată lumea poate supraviețui la fel de bine și fără un nou album Jack Savoretti. Și trebuie să găsești un motiv pentru care oamenilor le-ar păsa. Trebuie să-l găsești, nu să-l inventezi sau sa fie fals. Nu vrei să fie soarta sau marketing-ul motivul pentru care reușești, ci vrei ceva care contează. Și când faci ceva care chiar contează, vrei să arăți lumii întregi ce ai făcut. Dar dacă nu prea e ok ce ți-a ieșit, nu-ți vine să arăți. Nu merită. Vrei să faci ceva care are valoare. Și, așa cum am spus, eu nu am această așteptare, dar când găsești ceva care merită, este minunat să poți să spui echipei tale și prietenilor “hei, veniți să vedeti ce am găsit, trebuie să vedeti asta!”. De fapt, cam asta este, pentru mine, cea mai bună parte a întregului concept. Când cauți după comori și găsești ceva, apoi împarți cu toată lumea.
FAMILIA
Jack, zi-mi o treabă, cine este Giovanni Savoretti atunci când nu este Jack Savoretti?
Îmi pare rau că n-am vreo poveste măreață să-ți spun, dar cred că ei doi sunt cam aceeași persoană. Bine, e o linie fină, cred. Atunci când am început aveam o “persona” pe care o foloseam ca protecție. Dar era doar o protecție. Și eram foarte tăcut și timid pe scenă, până când soția mea, de fapt nu era încă soția mea și venea la concertele mele, m-a tras deoparte și m-a întrebat simplu: “De ce faci asta?!” și am întrebat-o: “Cum adică!?”. Ea mă întreba de ce pun masca tipului liniștit pe scenă, iar eu îi spuneam că așa sunt eu. Și ea a refuzat să creadă, motivându-mi că eu sunt omul care nu tace din gură, cel care pleacă mereu ultimul de la petrecere, mereu distractiv și viu. De ce aș face asta, de ce m-aș ascunde?! Iar eu nici măcar nu realizasem, nu mă gândisem la asta. Era doar o masca pe care o foloseam.
Cum ai renunțat la asta?
Îmi amintesc ca la următorul show am fost eu, cel adevărat, iar lucrurile au fost super ok. Nu m-am mai îngrijorat, n-am mai pus presiune pe mine. Dacă am vrut să spun ceva, am spus, dacă nu, nu. Atât de simplu. De fapt, toată cariera mea a început să se schimbe când și eu am început sa fiu mai natural. Nu doar cariera, ci viața, cu totul. Dar, în același timp, sunt un tip reținut/privat. Îmi place să impart, dar nu-mi place sa mă folosesc de viața mea privată în scop artistic. Chiar și cu albumul “Miss Italia” m-am gândit în repetate rânduri dacă, oare, mă folosesc de moartea tatălui meu ca să reușesc!? Nu, eu doar impart această experiență. Dar imediat ce simt că mă folosesc de asta, mă retrag. Oricum, tata s-ar fi bucurat să ne audă vorbind despre el acum, ar fi savurat asta din plin!
Bun, acum că, să zicem că ai ajuns la momentul carierei tale în care deja ești faimos, acest cuvât care nu ne place, chiar aș vrea să te întreb care sunt cele mai mișto lucruri la această faimă (în afară de lucrurile pe care le primești gratis, haha)?
Da, sunt super norocos, chiar primesc o groază de chestii gratis. Mereu le spun prietenilor mei că sunt cel mai sărac om pe care-l știu ei, dar cu cele mai frumoase lucruri. Cele mai bune tricouri, cele mai bune haine, ni se tot dau tot felul de nebunii gratis. Nimeni nu mai plătește muzicienii în ziua de azi, dar ne dau chestii mocca. Nu mă plâng, nu mă plâng! Serios vorbind acum, aprecierea cred că este un sentiment frumos. N-am făcut niciodată asta pentru faimă, dar îmi place aprecierea și pot fi două lucruri diferite. Oamenii pot fi faimoși făcând absolut nimic și asta, pentru mine, e foarte ciudat. Trăim vremuri în care oamenii sunt faimoși pe bune, dar nimeni nu știe cu ce se ocupă ei, de fapt. Înțeleg de ce ai vrea să fii faimos, chiar înțeleg, dar, pentru mine, e foarte ciudat. Pentru ca să fii faimos îți dă un sentiment al valorii, dar dacă ceea ce faci nu are valoare, asta se poate simți ca un gol, ca un vacuum.
Și la tine cum e?
Eu sunt foarte norocos pentru că sunt privat și nu sunt recunoscut foarte des pe stradă. Dar si atunci când asta se întâmplă, aproape de fiecare data, oamenii care mă opresc au câte o poveste legată de mine sau muzica mea. Cineva vine si zice “Tu ești Jack Savoretti? Putem face o poză?” și nu va fi doar atât. Întotdeauna îmi vor spune ceva de felul “împreună cu soția mea am găsit o piesă de-a ta când călătoream” sau “tatăl meu mi-a arătat muzica ta când îmi făceam bagajele”. Mereu vor avea o poveste conectată la muzică. Si asta este foarte cool și apreciez tare. De fapt, asta este diferența dintre apreciere și faimă, că sunt recunoscut pentru ceva ce am făcut, nu pentru că sunt doar eu. E ciudat. Singura faimă pe care am avut-o a fost că eu sunt tipul care face muzica pe care ție-ți place să o asculți.
REALIZĂRILE
Da, este vorba că lași ceva în urma ta și contează enorm.
Exact! Bine zis! Nu vreau să fiu dramatic acum și să folosesc cuvântul “moștenire”, dar chiar așa este. Tată fiind, te cam gândești la chestiile ăstea. L-am luat pe fiul meu în turneu cu noi săptămânile trecute și, pentru 2 nopți, a venit cu formației bus-ul să lucreze. Are 9 ani. A fost foarte bun! Și a venit la mine și mi-a zis “Tati, tati, ești faimos!” și i-am spus “Nu, dragule, doar le place muzica mea”. A zis “Cool!” Da, ei îmi știu muzica, dar eu cu ei nu m-am cunoscut niciodată.
În ultimii ani ai adăugat partea de storytelling produsului “Jack Savoretti”. Cum crezi că influențează asta totul?
Cumva a devenit cel mai important lucru, pentru că nu vreau să scot albume sau melodii pe bandă rulantă. Vreau să am un motiv solid să le fac și, când mă uit acum spre ele, mă gândesc că fac un film sau scriu o carte, pentru că povestea din spate contează foarte mult pentru mine. Pentru că nu vreau doar să vând muzică, ci să creez o experiență deosebită din care muzica mea să facă parte. Deci storytelling-ul contează.
Când exact a început treaba asta?
S-a cam întâmplat din greșeală când am compus “Singing to strangers” (2019), atunci mi-am dat seama de ideea albumului, apoi în “Europiana” (2021) care a fost un cu totul alt concept și acum în “Miss Italia” (2024), aceste trei albume fiind diferite de albumele vechi. Ca o colecție de cântece, dar care nu aveau un concept mare în jurul lor. Erau ca mici fotografii ale etapelor vieții mele de atunci. Unde acum chiar mă bucur de storytelling. Face totul să fie mai interesant, mai plin, cel puțin pentru mine, la fel și pentru public. Așa că atunci când trebuie să fac un interviu, este ceva mai mare și mai mult decât o singură melodie. Este o întreagă experiență. “De ce ar trebui să îmi pese că e o piesă nouă?”, te-ai putea întreba. “Păi uite de ce: acest cântec reprezintă o experiență, dacă vrei să mergi în această călătorie, poți avea parte de mai multe”. Fundamental, storytelling-ul a devenit cam partea mea preferată din ceea ce fac. Și nu neapărat storytelling despre cântece, ci și cum am pus totul cap la cap.
Ai menționat albumele tale din trecut și, așa cum am observat de-a lungul anilor, subiectul comun al tuturor celor 7 albume a fost dragostea. Acum, dacă m-aș gândi să conectez conceptul de “dragoste matură” cu unul dintre albumele tale, care ar fi acela și de ce?
Probabil că “Harder than easy” (2009) care a fost al doilea album al meu. Un album pe care ar fi trebuit să-l fac acum, haha. L-am făcut cu 20 de ani mai repede, ceea ce este foarte ciudat, pentru că este cel mai înțelept album pe care l-am scris. Nu știu de ce. E ceva despre a fi la acea vârstă. Oare câți ani aveam când l-am scris, poate 23-24 ani?! Și eu sunt convins că, la un anumit nivel creativ, cam pe acolo este vârful creației tuturor. Și când spun “creativ”, nu mă refer la faptul că ești bun la storytelling, dar atunci ești atât de detașat de orice altceva, încât preiei sindromul personajului principal. Ești cel mai important din Univers, înțelegi? Devii buricul pământului, haha. Aproape narcisist, într-un mod ciudat. Și ești atât de ocupat cu tine, nu ai nicio responsabilitate și este doar despre tine și atât. Și, dintr-un poetic punct de vedere, este ceva minunat în asta, de fapt. Eu nu scriam pentru public, nu scriam pentru așteptări, ci eram foarte absorbit de propria persoană, eram într-o autosuficiență personală. Scriam pentru că asta se întâmpla în interiorul meu, nimic altceva. Și apoi, nu zic că pierzi starea asta, dar devii mai generos, mai înțelept. Unii oameni deprind talentul de a manipula starea asta, dar la vârsta aceea e totul despre tine și atât. Deci “Harder than easy” (2009) este un album foarte, foarte autentic. Acesta ar fi albumul la care te-aș trimite. Așa cum ai zis mai devreme, dacă voiai să știi cine este Giovani Savoretti atunci când nu e Jack Savoretti, ascultă albumul ăsta. De altfel și cel mai puțin de success album pe care l-am făcut vreodată, haha.
Hai, că ești OK. Uite, eu am avut o emisiune la un radio din București și insistam să pun muzică de pe acel album. Nu mă plătea nimeni pentru asta, dar tot puneam, haha.
Jack, ne apropiem de finalul interviului nostru care, până la urmă, s-a dovedit a fi mai mult o discuție prietenească și foarte deschisă, decât un simplu interviu. Abia aștept să te întorci cu formația ta la București, din păcate eu nu voi fi prezentă, însă-mi trimit prietenii ȘI CARTONUL cu siguranță.
Haha, cool, Sori, îți promit că vom reveni și vor fi mai multe concerte în România.
Bun, contam pe asta. Salutări familiei, să fiți bine și ne auzim curând!
Bianca Tilici este una dintre cântărețele din noua generație care deja a început să capteze atenția publicului, prin timbrul său unic și prin piesele lansate în colaborare cu artiști consacrați, precum Fly Project sau Liviu Teodorescu. De curând, ea a lucrat alături de Radu Ștefan Bănică pentru „Tu n-ai avut curaj”, un remake-tribut după cunoscuta piesă a Mădălinei Manole.
Bianca Tilici a vorbit într-un interviu despre colaborarea cu Radu Ștefan Bănică, punctând că filmările au decurs natural, mai ales pentru că se înțelege perfect cu tânărul artist și abia așteaptă să mai colaboreze alături de acesta.
În plus, de curând, ea a făcut un cover pentru „Da, mamă”, piesa Deliei Matache. Iată ce a avut de spus și despre cunoscuta artistă!
Ai lansat “Tu n-ai avut curaj”, un remake după piesa Mădălinei Manole, alături de Radu Ștefan Bănică. Cum a decurs colaborarea?
Eu și Radu ne știm de ceva timp așa că totul a decurs foarte ușor, a fost plăcut și sperăm că am reușit să obținem un rezultat pe măsura piesei. Am filmat în pădurea Snagov, am avut un cadru superb, ne-am luptat puțin cu insectele, dar în final a ieșit un super videoclip. “Tu n-ai avut curaj” este o piesă destul de grea dar dragă nouă, am gândit-o ca un duet, un fel de întrebare-răspuns și sperăm ca interpretarea noastră să ajungă la inimile ascultătorilor.
Piesa este cunoscută și iubită de foarte mulți români, majoritatea au diverse amintiri pe aceasta. Ai simțit presiunea când ai reinterpretat-o?
Cu siguranță am simțit o oarecare presiune pentru că este o piesă cu o foarte mare greutate, atât din punct de vedere tehnic, cât și al mesajului. Am simțit presiunea „acelei” interpretări, presiunea comparațiilor. Dar reinterpretarea piesei este omagiul pe care am simțit că trebuie să îl aduc unui artist și unei piese de care mă leagă foarte multe amintiri.
Mădălina Manole a fost, fără dar și poate, un icon. Piesa a venit, bănuiesc, ca un tribut pentru ea. Cum te-ai raportat la acest lucru?
Cu piesa “Tu n-ai avut curaj” am câstigat primul meu trofeu la un festival de muzică pentru copii, iar această reinterpretare înseamnă foarte mult pentru mine. Dincolo de omagiul adus piesei și Mădălinei Manole, am vrut ca prin acest remake să dau viață momentului în care mi-am dat seama că muzica este totul pentru mine și mă bucur că l-am avut alături pe Radu Ștefan Bănică.
La ce te așteptai atunci când ai lansat-o?
Mă așteptam la comentarii de genul “nu se compară cu originalul” ceea ce am și primit, însă nu mă așteptam la atâtea felicitări. Mă bucur să văd că oamenii apreciază reinterpretarea noastră și că ne suștin prin mesaje frumoase.
Îți dorești să mai colaborezi cu Radu Ștefan Bănică? Cum au decurs filmările pentru videoclip?
Cu siguranță aș vrea să mai colaborez cu Radu, ba chiar avem niște piese compuse împreună și abia aștept să le lansăm. Filmările au fost destul de ușoare și de plăcute. Am filmat totul în “one take” și am făcut asta de vreo 4-5 ori, după care am ales varianta cea mai bună. Țin minte că, la un moment dat, în timp ce filmam, Radu a început să strănute și pe mine m-a bufnit râsul instant.
Recent, ai cântat melodia Deliei Matache, “Da, mamă.” Poți să îmi spui de unde a pornit ideea? Știu că ai expus, prin acest mod, o altă latură de-ale tale.
Această idee de cover mi-a fost propusă și mă bucur tare mult pentru că nu cred că m-aș fi gândit la piesa asta. “Da, mamă” este o piesă curajoasă, destul de grea din punct de vedere vocal, iar Delia este un artist complex. A fost o provocare, într-adevăr, dar mi-am dorit să prezint publicului o altă versiune, cântată de mine.
Ai avut emoții atunci când ai cântat aceasta melodie? Te-ai gândit la cum o să reacționeze publicul?
Sinceră să fiu, am avut emoții! O admir foarte mult pe Delia. Este un exemplu pentru mine, din toate punctele de vedere, iar piesa “Da, mamă” a fost o provocare. Este o piesă cu care rezonez, iar în timp ce cântam eram prinsă în moment și simțeam fiecare cuvânt și notă muzicală.
Ce pregătești, în continuare, pe plan muzical?
Am foarte multe piese, pe care abia astept sa le “scot la suprafață”. Momentan, urmează să lansez pe 26 iulie o piesă în limba engleza alături de Bayzy, un artist internațional pop-dance. Piesa se numeste “Round & Round” și cu siguranță te va face să te miști și te va pune într-un “good mood”.
Cum este Bianca Tilici acum, când deja are piesele sale și colaborări cu artiști cunoscuți, față de cum era în trecut, când abia se lansase în industria muzicală?
Sunt mult mai încrezătoare și motivată să fac și mai mult, să ating cât mai multe obiective de pe lista mea. În septembrie împlinesc 2 ani de când sunt oficial în industria muzicală, iar pentru un timp relativ scurt mi-am atins multe visuri. Mi-am dorit foarte mult o colaborare cu Fly Project, ceea ce s-a întamplat! Sunt foarte recunoscătoare pentru asta. De asemenea, piesa “Pe val” împreună cu Liviu Teodorescu are peste 600.000 de vizualizări pe YouTube și a atins poziția 7 în top MediaForest. Abia aștept să văd ce îmi rezervă viitorul.
Aria Moon a lansat cea mai nouă piesă de dragoste pentru sezonul călduros, “Vara de 4X”, care te poate face să te îndrăgostești de la primele acorduri! Artista a oferit detalii noi într-un interviu despre melodia care duce cu gândul la apusuri de soare văzute la mare alături de o persoană specială.
Poveștile de iubire trăite vara sunt cele mai frumoase, însă parcă toată viața e o vară care nu se termină niciodată atunci când ții de mână pe cine trebuie! Aria Moon a vorbit despre noua piesă, “Vara de 4x”, explicând conceptul din spate, dar ne-a spus și ce planuri are pentru perioada următoare! În același timp, artista a dezvăluit care este cea mai frumoasă amintire pe care o are.
Aria, cum a apărut piesa “Vara de 4X”? Ce reprezintă versurile pentru tine?
“Vara atrage iubirea pe străzile noastre” nu este doar un vers al piesei “Vara de 4X”, ci un adevăr. Vara ne îndrăgostim și ne facem cele mai frumoase amintiri, iar prin această melodie vreau să transmit tuturor ascultatorilor iubire și căldură. Alături de Mark Stam am scris o melodie care te face să-ți îmbrățisezi persoana preferată și să nu-i mai dai drumul. Pe noi ne-a făcut să zâmbim de când am compus-o în studio, urmând ca următoarele zile să îi dăm play pe repeat. Atunci când ai lângă tine persoana iubită, orice anotimp se transformă în vară, de parcă ar fi “Vara de 4X” an de an.
Care sunt motivele pentru care ar trebui să ne dorim o vară de 4 ori?
Vara atrage iubirea pe străzile noastre, așa cum spune și piesa! Totul e mai frumos, mai colorat, mai luminos. Ieșim mai mult cu prietenii, mergem în vacanță, petrecem mai mult timp în natură și ne îndrăgostim.
Care e cea mai frumoasă amintire de-a ta trăită vara?
Vara în care mi-am văzut artistul preferat: Lana del Rey.
Dar cea mai grea? Cum ai reușit să o depășești?
Probabil vara în care terminasem liceul și mă pregăteam de facultate, fără să știu exact ce urmează să fac cu viața mea.
Te-ai îndrăgostit vreodată vara? Ai suferit cândva din iubire în acest anotimp?
M-am îndrăgostit, dar am și suferit.
O iubire de-o vară sau o iubire de-o viață?
Uneori, iubirile de vară pot fi mai intense decât cele care durează o viață. Nici nu știu cum e mai bine! (râde)
Îți mai amintești de prima iubire?
Îmi amintesc, da. N-a fost vara, dar s-a simțit ca și cum ar fi fost vara. Prima iubire nu se uită niciodată. (râde)
Care sunt planurile tale pentru vara aceasta?
Mi-am propus să merg la cât mai multe concerte și să călătoresc cât de mult pot. Pe de altă parte, vreau sa fiu și productivă, deci ne vedem și la studio.
Pe lângă a asculta “Vara de 4x”, ce îți dorești să facă fanii tăi înurmătoarele luni? Ce mesaj vrei să le transmiți?
Vara e prea scurtă ca să nu fie trăită la maximum. Aș vrea să lăsam cu totii telefoanele și online-ul și să ne bucurăm de soare, de natură, de mare și de persoanele dragi.
