Laura e o adolescentă ca multe altele: zâmbește cu toată fața, e plină de viață și pierde timpul pe WhatsApp. O vedem în primele minute din La Civil, alături de mama sa, Cielo (Arcelia Ramírez). Însă e ultima dată când cele două sunt împreună. În curând, mama o va căuta disperată la morgă, într-una dintre cele mai puternice secvențe ale unui film hiper – încărcat de emoție și de energie revanșardă. În loc să aștepte un miracol, ca mulți dintre părinții mexicani cărora le sunt răpiți copiii, ea decide să pornească o revoluție și să se alăture raidurilor forțelor speciale. La Civil poartă neobișnuitul gir al unui trio de giganți ca producători: frații Dardenne, Cristian Mungiu și Michel Franco și, deși pare un film pe care oricare dintre aceștia și-ar fi dorit să-l regizeze, meritul îi revine Teodorei Mihai, cineastă ce izbutește unul dintre cele mai extraordinare debuturi cinematografice din perioada recentă. La festivalul din acest an de la Cannes a fost singura peliculă românească prezentă în selecția oficială și a stârnit reacții extatice: după proiecție, a fost aplaudată în picioare timp de opt minute. A fost recompensată cu Prix de l’Audace al secțiunii Un Certain Regard.
Filmul este inspirat de o sfâșietoare poveste adevărată din societatea mexicană unde clanurile sunt mai presus de lege și de autorități. În acest climat violent și machist, Cielo își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia lucrurile în propriile mâini și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare. Începe să investigheze singură și câștigă simpatia și încrederea lui Lamarque, un locotenent militar neconvențional din regiune. Acesta e de acord s-o ajute în căutările ei pentru că informațiile pe care le strânge îi sunt și lui folositoare. Colaborarea o va atrage pe femeie într-un cerc vicios al violenței. Iată un film de groază fără ființe supranaturale. Teroarea rezidă în autenticitatea poveștii; o teroare pe care poporul mexican s-a obișnuit să o vadă la televizor și în știri sau, mai rău, să o experimenteze direct. Fraze familiare precum „De ce o lași să iasă afară?”, „Nimănui nu-i pasă”, „E ceva obișnuit” sunt jaloane ale unei incertitudini terifiante
și fără speranță pe care Mihai le surprinde cu un ochi atent și instruit în arta observației. La Civil a fost conceput inițial ca un proiect documentar inspirat de povestea unei mame mexicane dar, în cele din urmă, s-a transformat într-o ficțiune dureros de reală, conturată și de stiloul scriitorului Habacuc Antonto De Rosario, aici co-scenarist.
La Civil vorbește despre cum oamenii normali sunt antrenați într-un torent de violență, ca urmare a disperării și a indiferenței din jurul lor. În mijlocul dramei, Mihai introduce scene feroce de acțiune, fără însă a transforma totul într-un spectacol Hollywoodian.
După entuziasmanta primire de la Cannes, pelicula și-a continuat parcursul triumfal în peste 15 festivaluri din întreaga lume. Publicul și criticii au fost captivați de această tulburătoare și brutală analiză socială așezată pe o canava de thriller plin de suspans ce vorbește despre o generație pierdută. Tinerii sunt prizonierii unei culturii a fricii: fie dispar, fie devin soldați în acest război și nimeni nu crede că are puterea de-a întrerupe acest cerc vicios.
„Există un număr impresionant de fine nuanțe dramatice. Mihai pășește o linie fragilă între drama de tip vigilante și un studiu mai naturalistic al corupției sistematice. „La Civil, îmbogățit cu detalii autentice, nu-și pierde niciodată echilibrul”, scrie The Moveable Feast. „Un thriller captivant care balansează tensiunea cu un nuanțat portret al culturii violenței ce a ajuns să definească Mexicul modern”, scrie influenta publicație Screen International, iar Variety, altă revistă cult a lumii cinematografice e de părere că „cea mai mare parte din film construiește scene liniștite, introspective, care fac ca momentele sporadice, dar tensionate și palpitante, de violență să fie cu atât mai puternice.”
Acest film universal despre o mamă care-și caută fiica rezonează în orice colț de lume. În România, publicul îl poate vedea pe 22 octombrie în avanpremieră în deschiderea Festivalului Les Film de Cannes à Bucarest, iar din 29 octombrie în cinematografe: în București la Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Timișoara: Shopping
City (Cinema City), Botoșani: Happy Cinema, Iași: Cinema Ateneu, Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta, Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta, Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”, Pitești: Cinema Trivale, Sibiu: Cinema „Ion Besoiu” – în cadrul ESTE filmul de miercuri, Târgu Mureș: Cinema Arta, Onești: Cinema Capitol, Oradea: Lotus Palace, Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”.
Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!
