Posted on

VERNISAJ | Invenția eului, o expoziție personală a artistului Iulian Mereuță. Curator: Ami Barak | Galeria Sector 1, 29 aprilie

Galeria Sector 1 continuă programul curatorial al anului 2021 cu Invenția eului, o expoziție personală a artistului Iulian Mereuță (1943-2015). Curatorul expoziției, Ami Barak,curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană, îl caracterizează pe Mereuță ca fiind„o personalitate de excepție, atestată tardiv”, „poziționat de la început ca gânditor mentor”, „un etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea”. Mereuță părăsește definitiv România în 1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse sau dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare.

Vernisajul va avea loc joi, 29 aprilie 2021, în prezența curatorului Ami Barak, de la ora 14:00, până la ora 20:00, la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești nr. 29. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 29 aprilie – 19 iunie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00*, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă.

Expoziția este posibilă datorită implicării artistului Decebal Scriba – prieten al lui Iulian Mereuță -, și a familiei Mereuță, și urmează celor două expoziții-laborator de anvergură ale artistului care au avut loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuță, curatoriate de Călin Dan, în perioada 31 octombrie 2019 – 25 noiembrie 2020. „Arta lui Mereuță nu avea cum să rămână străină de formația sa de istoric de artă. Poate chiar pregătirea sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducția atâtor formule artistice facile, efemere sau obosite din repertoriul vast al modernității. Restrângerea la non-culori – alb și negru – și la apariții formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură, fotografie, obiecte/sculpturi, ar putea indica fie scepticism extrem față de posibilitățile de expresie și comunicare ale imaginii, fie o soluție de salvare prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspirația», divină altădată, Mereuță o aștepta de la vise, semne, simetrii, locuri.” – Ioana Vlăsiu, Revista Arta

Criticul de artă Ami Barak despre artistul Iulian Mereuță

„Artistul Iulian Mereuță (1943-2015) a fost și rămâne o personalitate de excepție, atestată tardiv. Revelația operei sale, complexă și elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziționat de la început ca gânditor mentor – nu era nimeni mai bun decât el, iar renașterea lui nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost inițial conceptuală, dar care s-a ramificat constant între experiment și poetica individuală.

Din păcate, nu și-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit țara printr-un gest iconoclast în 1978), și este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câțiva actori culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică și să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est. Motivele eșecului carierei sale în timpul vieții sale sunt multe, dar un numitor comun le unește, este poziția sa de etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea.

 

Un aspect subteran al operei sale este obsesia morții, dimensiune de ordin existențial și fenomenologic pusă constant în scenă. Creațiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele spațiale și temporale, în regim de instalație sau „performative” – cum e proiectul de arhitectură din

scenariul performanței Prison for One, care amintesc, vizual și literar, de Procesul lui Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanțe colective web The law of reciprocal Melancholy. Opera lăsată de Mereuță se situează între diverse categorii estetice, caracterizată de gustul pentru mișcare, dramatizare și melancolie, în sensul de reacție normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman, emoțional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a unui comportament care transgresează clasificarea convențională, și se manifestă ca și condiția sau alchimia neliniștii creative. În ciuda sentimentului său patetic de insuficiență în explorarea profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezențe telurice, opera lui Iulian Mereuță se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil – după expresia lui Klee – cu uneltele artei, un domeniu al experienței ideatice.” – Ami Barak

Iulian Mereuță. Biografie

Iulian Mereuță s-a născut în 1943, în orașul Bălți din Republica Moldova. Studiază desenul și pictura la Galați, cu Lola Schmierer-Roth, fostă elevă a lui André Derrain, urmând apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, din București, secția Istoria și teoria artei (1960 – 1965). Realizează The Lost Dead (1962) – un film experimental bazat pe improvizații cu prieteni și necunoscuți – furat, probabil confiscat, în timpul montajului. În verile și toamnele anilor ce urmează va crea Psihoficţiuni, fotografii familiale, în casa de la țară a bunicului său, folosită ca atelier; va călători la Praga, la câteva zile după invazia sovietică, unde va încerca să-i întâlnească pe membrii mișcării underground. Anii ’70 îl vor găsi la București, în primul său atelier, unde exersează unele strategii de creație, precum: natura (formă, natură, număr, alții, disimulare, cuplu), niciodată complet (distrus, uitat, explicat, eșuat, transformat), perturbarea procesului (capcanele minții, falsul silogism/adevărata realitate…), principii ale sculpturii (sculpturi de sulf, cantitate determinată, sculptează și traduce…), imposibilitatea de a face / a face imposibilul, creștere subterană / stagnare vizibilă, sau găsiți structura, forma este în plus. Televiziunea Română îi comandă un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare. Producția îl avea în distribuție pe Nicky Wolcz, imaginea fiind semnată de Nicolae Mărgineanu. Are o întâlnire decisivă, la Praga, cu Jindrich Chalupecky, figură marcantă a avangardei estice, alături de care va păstra o corespondență asiduă. În aceeași perioadă, în atelierul său de la București au loc spectacole private sau acțiuni intime, precum: Vacuum, Multimammia, Magdeburg Experimentum Revisited; un eveniment artistic simultan Londra – București, împreună cu Paul Neagu, sculptor și performer britanic de origine română. În 1972, Jorge Glusberg îl invită să expună la CAYC Buenos Aires/ArtSystem 2, expoziție prezentă în permanență la Muzeul Universității din Iowa/colecția Alternative Traditions in Contemporary Art. Alături de Gellu Naum, figură marcantă a suprarealismului din România, va întreține ani de zile un dialog pasionat despre arta performance-ului non-intențional, despre libertatea de a fi. Inițiază împreună performance-ul neintenționat Go Away, Take Away! Prima expoziție publică la București, cu J.A. Drawings (J.A., ca identitate artistică alternativă), alături de Ion Bițan (Bitzan), care își prezintă conceptul Imagini generative, are loc în1973. Inițiază un atac violent la adresa Televiziunii Române, iar în 1978 părăsește definitiv România, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse sau dispersate. Urmează două luni în Delfzijl, Olanda, unde realizează picturi și desene sub influența drogurilor – seria Skaï & Rubbish, urmată de Dutch Groans, proiect pentru o carte de poezie concretă. Noiembrie îl regăsește pe Mereuță la Paris, unde va trăi de acum încolo și unde va realiza desene și machete pentru proiecte de instalații precum Mișcare nesfârșită într-un sat cretan filme,

 

conceptul de Sculpturi ascunse; North by South, o serie de desene pentru teatru, bazate pe un motiv mitologic, două dintre acestea fiind achiziționate de FNAC (Fondul Național pentru Artă Contemporană); picturi și desene de mari dimensiuni, la Galeria Edourd Manet, din Genevilliers, urmate de un articol pozitiv în Artpress, cea mai importantă revistă franceză de artă. În următorii doi ani, Mereuță se conectează cu trecutul său artistic: Skandinavia Voodoo și Holly Aethi-Opia, propuneri de desene, picturi și instalații; seria Mâ, picturi bazate pe un ritual Dogon și Umatul, un sistem de pictură – despre care scrie amplu și Artpress. Expune la Galeria Emilia Suciu (Ettlingen, 1990) și revine pentru a doua oară în România pentru o lună, în 1995. Găsește câteva lucrări vechi și caiete personale. Realizează apoi o serie de spectacole private cu prieteni și persoane necunoscute: Jimmy Ovadia, ultima călătorie în Țara Sfântă (Galați, 1995), cu un bătrân fotograf care își pregătește plecarea definitivă în Israel, Cum să mănânci un cub de lemn (în gara Changis- Saint Jean, Franța), cu un bolnav psihic necunoscut, Așteptând răsăritul soarelui într-o biserică dezafectată (satul francez Houdan, 1996), cu N. de K., Samurai împuțit (Paris, 2004) cu Dino, un om fără adăpost, și A Night Translation, ce însumează 36 de ore de instalație/performance continuu într-un spațiu privat izolat. În 1999 revine pentru a treia oara în România, realizând lucrări alături de Gellu Naum: desene, performance-uri, obiecte, un important material, Catching Dust/Bornaum, proiect pentru o expoziție și o carte de artist. În 2001 începe Disturbing Kafka: un consum tribal, un performance neintenționat: publică kafka/poèmes (2001) și kafka/restes (2003), la editura HHL. Apar Doing Tools, două cărți de artist, Six Plenty Rooms With Nobody, un proiect multimedia, cartea de artist Celan Im Traum – Quatre Rêves Avec Paul Celan, seria Patterns Pattern Too, prima machetă pentru Prison for One, un ansamblu de 13 sculpturi, văzute ca machete de arhitectură pentru o închisoare individuală cu funcții bine precizate și transmise prin diverse canale vizuale și acustice neinteligibile, cu enunțuri eliptice. Sub numele Die Strafmöbeln realizează șapte filme experimentale cu durata de o oră, pe suport video, și Inner Side, un proiect de sculptură și traducere, la Galeria Alain Oudin (expoziție de grup). Urmează cartea de artist Cropper Expanded, continuarea proiectului Prison for One, Endless Extended, non-pictură post-digitală, picturi, sculpturi, instalații. Tot acum finalizează macheta tridimensională a proiectului multimedia Emptiness As Emptiness – în cea mai mare Cantină Mondială nu e nimic de mâncat.Expunela Spinnerei (Leipzig) – Rezoluția culturală românească, la Galeria Arnaud Lefebvre (Paris) și la Emilia Suciu (Ettlingen). Demarează frequentlynowhere.com, un proiect de galerie virtuală, alături de Decebal Scriba și prezintă mai multe lucrări, printre care versiunea web a Prison for 1, Unquiet 1 și Crowd Abyss. 2014 îl regăsește la Paris Art Fair, la standul Galeriei Arnaud Lefebvre. Moare la Paris, în 2015.

Ami Barak. Biografie

Ami Barak este un curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană (IKT). În prezent, alături de curatorierea expoziției Invenția eului, de la Galeria Sector 1, Ami Barak curatoriază, la MNAC, expoziția Life vest under your seat, a Anei Adam.Criticul de artă a inițiat numeroase proiecte și expoziții în Franța, România și în întreaga lume, printre care: Pusha Petrov, Unspoken and other images, Jecza Gallery, Timișoara, 2020; Pusha Petrov, Descoase – (Un)stitch, Borderline Art Space, Iași, 2020; Ana Adam, Drawing is a witchcraft or the other way round – Jecza Gallery Timișoara, 2020; Quo vadis homini, Festival Danube Dialogue, Novi Sad, Serbia, 2020; Ana Adam, Peste Fire – Hangs by a thread, Borderline Art Space, Iași, 2019; Causal Loop, Curated_by Charim Gallery Vienna, Austria, 2019; subREAL, a premonitory vision of glocal, Prismes Paris Photo, 2019; subREAL, Serving Art Again, Jecza Gallery, Timișoara, 2019; Dominique Blain, Displacements, Canadian Cultural Center Paris, și CCC-OD Tours 2020, 2019; Ex-East, past and recent stories of the Romanian avant-gardes, Espace Niemeyer, Paris, 2019; La Brique, the Brick, Cărămida, Kunsthalle Mulhouse, 2019; Role-playing – Rewriting Mythologies, Daegu Photo Biennale, Coreea de

 

Sud, 2018; Life – A User’s manual, Art Encounters Biennale of Contemporary Art, Timișoara, 2017; What does the image stand for? – Momenta Biennale of Contemporary Image, Montréal, 2017; Julião Sarmento, The Real Thing – Fondation Gulbenkian, Paris, 2016 – 2017; Peter Kogler, Next ING, Art Center Brussels, 2016 – 2017; Le Salon de Montrouge 61st, 62nd 63rd & 64th editions – Montrouge, 2016 – 2020; Taryn Simon, Rear views, star forming nebula and foreign propaganda bureau – Jeu de Paume, Paris, 2015; Stuttering – Melik Ohanian, Crac, Sète, 2014; Off to a flying start – Nuit Blanche, Toronto, 2013; Performing History, Pavilionul României la Bienala de la Veneția, ediția 54 (alături de Maria Rus-Bojan), 2011.

Caută un loc izolat, dar deschis: cîmpie plată, plajă pustie, o pajiște într-o pădure.

E un loc de ascuns. Ascunde-te cât mai bine! În primul rând ascunde-te de tine!.

Nu vei reuși? Reîncepe!

Reîncepe până reușești!

Când vei fi incapabil sa te regăsești, vei înțelege :

Un proiect care nu costă nimic îți traversează viața.

1972

Galeria Sector 1

În viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără constrângeri. Armonizând două direcții, galeria găzduiește, pe de o parte, operele artiștilor – creatori de conținut, iar pe de altă parte, devine un spațiu al iubitorilor de artă care sprijină inițiativele creative.

Galeria Sector 1 s-a deschis în 2017, cu vernisajul expoziției de grup a șapte artiști tineri clujeni – Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban – alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecăruia dintre aceștia. Cea de-a doua expoziție de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1. Au urmat Mother Tongue, o expoziție a 17 artiști contemporani, și Frumusețe conștientă, prima expunere a unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată.Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de grație. Betuker / Gaspar, dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiștilor Istvan Betuker, pictor, și Szilard Gaspar, sculptor, artist de performance și pugilist profesionist și a continuat cu expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria și Carlos Caballero, curatoriată de Domenico De Chirico. Galeria Sector 1 a inaugurat programul curatorial al anului 2021 alături de Kunsthalle Bega, cu expoziția Sensul Sculpturii, artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin, curator Liviana Dan.

*Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției

În Galeria Sector 1 este permisă prezența a maximum 50 de persoane simultan, cu respectarea regulilor de distanțare și a oricăror restricții în vigoare legate de program sau funcționare, conform regulilor instituite de DSU. Purtarea măștii este obligatorie pentru personalul galeriei și pentru vizitatori. Accesul în sală va fi permis după ce aceștia își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic. În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.

 

În ciuda vremurilor nesigure pe care le trăim, Galeria Sector 1, asemeni multor altor galerii și muzee, alături de curatorii și artiștii săi, se adaptează prezentului și va găsi soluții inovatoare pentru a continua să expună arta și în timpul pandemiei. Întrucât situația actuală continuă să ne redefinească parcursul firesc al vieții de zi cu zi, ceea ce putem face pentru a nu ne pierde este să transformăm limitările într-o sursă de inspirație. Să creem o „nouă normalitate”, în care arta să fie înțeleasă și folosită concret ca un spațiu esențial în această perioadă, iar galeriile să își recalibreze sensul pentru cât mai mulți dintre noi. Cultura vizuală și antreprenoriatul cultural pot rămâne sau reveni, după caz, la o normalitate care nu este nevoie să fie afectată de „distanțarea socială”.

 

Expoziția: Invenția eului

Artist: Iulian Mereuță

Curator: Ami Barak

Data vernisajului: 29 aprilie2021, de la ora 14:00, până la ora 20:00

Perioada expoziției: 29 aprilie –19 iunie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00 – 19:00, iar duminică și luni, cu programare prealabilă*

Galeria Sector 1, str. Băiculești, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Jean-Michel Jarre creează soundtrack-ul pentru „AMAZÔNIA”, o expoziție inedită realizată de Sebastião Salgado

Cunoscut pentru concertele cu spectatori în număr record, Jean-Michel Jarre, renumitul icon al muzicii electronice, urmează să lanseze pe 7 aprilie un soundtrack de 52 de minute, special creat pentru „AMAZÔNIA”, un nou proiect al fotografului și regizorului Sebastião Salgado pentru Filarmonica din Paris. Piesa este ca o continuare a performance-ului virtual pe care Jean-Michel Jarre l-a creat la Notre Dame de Anul Nou, moment artistic ce a atras peste 75 de milioane de telespectatori din întreaga lume.

„AMAZÔNIA” este o expoziție captivantă ce conține peste 200 de fotografii și alte materiale media realizate de Salgado care se concentrează pe Pădurea Amazoniană. Fotograful a călătorit prin această regiune timp de șase ani în care a surprins prin obiectivul său pădurea, râurile, munții și oamenii care locuiesc acolo. În „inima” expoziției, Sebastião Salgado a realizat o invitație deschisă publicului de a vedea, auzi și contempla la viitorul biodiversității și la locul oamenilor în lume. Creația sonoră a lui Jean-Michel Jarre ce însoțește această expoziție dezvăluie o lume simfonică ce îmbină instrumente orchestrale cu sunete ale naturii, ce îi va transpune pe vizitatori direct în inima pădurii.  Soundtrack-ul va fi disponibil digital atât în versiune standard, cât și în versiune binaurală începând cu 7 aprilie.

Despre proiect, Jean-Michel Jarre spune că „Am vrut să evit abordarea etnomuzicologică sau să creez muzică de fundal. Așa că am conceput un proiect ce conține elemente muzicale – orchestrale și electronice – destinate să recreeze sau să evoce timbrul sunetelor naturale, la care am adăugat sunete din mediu și, în cele din urmă, surse etnice (voci, cântece și instrumente). M-am apropiat de Amazon cu respect, într-un mod poetic și impresionist.”

Numit ambasador UNESCO în 1993, Jean-Michel Jarre este implicat în multe proiecte remarcabile pentru toleranță și pluralism cultural, precum și pentru apărarea naturii și a mediului. Pentru proiectul “AMAZÔNIA”, Jarre a colaborat activ cu echipa de știință a Muzeului de Etnografie din Geneva (MEG) pentru a restabili și a replica identitatea audio a pădurii și a oamenilor care o locuiesc. Expoziția începe pe 7 aprilie la Filarmonica din Paris și va putea fi urmărită ulterior în orașe precum São Paulo, Rio de Janeiro, Roma și Londra.

Pre-save-Link: https://jean-michel-jarre.lnk.to/Amazonia_Presave

 

 

Păreri?

 

Posted on

VERNISAJ | Sensul Sculpturii, expoziția Kunsthalle Bega Timișoara, călătorește: din 4 martie 2021 devine Sensul Sculpturii la Galeria Sector 1

Galeria Sector 1 inaugurează programul curatorial al anului 2021 alături de Kunsthalle Bega, cu expoziția Sensul Sculpturii, artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin, curator Liviana Dan.

 

Deschiderea expoziției va avea loc joi, 4 martie 2020, de la ora 15:00, până la ora 21:00, la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești nr. 29. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 5 martie – 20 aprilie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă.

 

 

 

 „Fragilitatea primește dimensiuni politice”

„La Kunsthalle Bega, evidența vizuală se concentra pe conceptualism și se accepta disconfortul sculpturii. Se accepta contaminarea sculpturii de către instalație și căderea unor mituri – mitul soclului, mitul materialului… Sculptura era evaluată după criterii estetice – tactilitate, opticalitate,

sensibilitate activă…

 

La Galeria Sector 1, estetica este pop-barocă, între crossover și o seducție specială, folosind constructivismul și minimalismul. În termenii instalației, sculptura are un impact dramatic, imediat. Există o reinvestire în obiect, care nu mai este nici solid, nici monumental. Cotidianul, natura, viața planetei, fragilitatea și efemeritatea primesc dimensiuni politice. Fantezia devine un fascinant proces de eliberare.”

Liviana Dan, curator

 

Sensul Sculpturii. Artiștii

 

Apor – Nimbert Ambrus (n. 1997) a absolvit secția de sculptură a Facultății de Arte și Design Timișoara în 2020, în prezent fiind masterand al aceleiași facultăți. Este preocupat de relația dintre desen, spațiu și volum, materie și mișcare.

 

Dona Arnakis locuiește în Timișoara și lucrează în mediul digital, sculptural, al instalațiilor, dar, cel mai mult, desenează. Pe suprafețele mari folosește cărbunele, iar pe cele mici, linerul. O poate inspira orice, de la propria persoană, până la mobila din casă și mai departe. Din 2011 până în 2018 a studiat grafica și sculptura la Faculatea de Arte și Design din Timișoara. În 2018 a prezentat expoziția personala The Method Was Yesterday, curatoriată de Liviana Dan, la Fundația Calina, iar în 2019 a participat împreună cu un grup de 10 artiști din generația ei la deschiderea spațiului Kunsthalle Bega, cu expoziția Seeing Time. În același an a făcut parte din Pavilionul Supercontemporan Art Safari, curatoriat de Mihai Zgondoiu. O preocupă forma organică a lucrurilor și corpurilor.

 

Rudolf Bone (n. 1951) trăiește și lucrează în Oradea. În 1976 a absolvit Institutul de Arte Ioan Andreescu, Cluj. Din 1984, este membru al Atelierului 35 (tânăra secțiune a Uniunii Artiștilor Plastici din România). În 1993 și-a distrus cea mai mare parte a arhivei și a lucrărilor sale și s-a retras din mediul artistic. Se reîntoarce în artă în 2009. Expoziții personale: DICE/Zaruri, Galeria Plan B, Berlin (2010); Memory of Form/Memoria formei, Galeria Konstant, Oradea (2010); B,O,N,E. square², Galeria de arte vizuale, Oradea (2009). Selecție expoziții de grup: Ex-East, past and recent stories of the Romanian Avant-Garde/Ex-trecut, trecut și povestiri recente ale avantgardei românești, Espace Niemeyer, Paris (2019); DOUBLE HEADS MATCHES. A selection of contemporary artworks from four Romanian private collections (o selecție de lucrări de artă contemporane din patru colecții românești private), Galeria New Budapest, Budapesta (2018); Track Changes/Urmărește schimbările, curator Plan B la Mendes Wood DM, Sao Paolo (2016); Appearance and Essence/Aparență și esență, Prima ediție ArtEncounters, Timișoara (2015); Between the Lines/Printre rânduri, Galeria Plan B, Cluj (2014); Line and Erasure/Linie și ștersătură, cu Dan Perjovschi, Kunstverein Ludwigsburg (2012); Just Another Brick in the Wall/Doar o altă cărămidă în perete, Galeria Barbara Seiler, Zürich (2012); Allegory 1/Alegoria 1, Festivalul de Performance, Bistrița (1991); Human Body Expression/Expresia corpului uman, Atelier 35, Galeria Mercur, Oradea (1985).

 

Teodor Graur (n. 1953) trăiește și lucrează în București. A absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, în 1978. A început să activeze pe scena de artă contemporană la începutul anilor ’80, realizând lucrări de tip performance, fotografie, sculptură, pictură și instalație. În ultimii ani, artistul s-a concentrat pe o serie de obiecte care constituie un muzeu nostalgic și ironic deopotrivă. Relația uneori nostalgică, alteori critică a artistului cu obiectele adunate și reciclate devine vizibilă în lucrările sale de ansamblu: „monumente ecologice”, „monumente funerare”, „monumente interioare”. Graur este co-fondator al grupului de artiști Euroartist București (activ în perioada 1994 – 1996). Dintre expozițiile sale recente, amintim: Mostră de artă contemporană europeană de Teodor Graur, Nicodim Gallery, Los Angeles (2018, solo); Notes on a Landscape, expoziție centrală în cadrul Art Safari, București (2017); Natura-Cultură/ Star & Grey (Made in Romania), Galeria Nicodim, București (2016, solo); M, Plan B Cluj-Napoca (Teodor Graur & Cristian Rusu) (2016); Nostalgia, tranzit.ro, București (2014, solo); Articole de interior…, Galeria Nicodim, București (2013, solo); Muzeul x 3: Totalitar, Modernist, Balcanian, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, Sibiu (2012, solo); The Hero, the Heroine and the Author, Muzeul Ludwig, Budapesta (2012); Teodor Graur 2012, Club Electroputere Craiova (2012, solo); Unu și cu unu fac unu, Galeria Nicodim, București (2012); Balcanian XXI, Muzeul Țăranului Român, București (2011, solo); Romanian Context: From Pop-Art to Genuine Design, Galeria Anca Poterașu, București (2011); Remodern, Galeria Anticariat Curtea Veche, București (2010); When History Comes Knocking, Galeria Plan B, Berlin (2010); Made in East Europe (instalație), Galeria Fabs, Varșovia (2006, solo); T. G. – Lucrări din anii ’80 & ’90 din colecția autorului, Galeria HT003, București (2004, solo); Blood & Honey – Future’s In the Balkans, Sammlung Essl, Vienna (2003); In Search of Balkania, Neue Galerie, Graz (2002); Walk (fotografie), Galeria Nouă, București (2002); Transitionland, Muzeul Național de Artă al României, București (2000). Graur a participat la Bienalele Internaționale de Artă de la Veneția (1997), Istanbul (1995), São Paolo (1994) și, recent, la Bienala Art Ecounters (Timișoara, România). A colaborat cu revistele Arta și Artelier.

 

Olàh Gyàrfàs (n.1975) trăiește și lucrează la Tușnad nou. Absolvent al Facultății de Arte și Design Timișoara, 2001, Secția Design textil, este bursier la Facultatea de Arte aplicate din Budapesta din 1999. Între 2005 -2011 este designer, fondator al brandului Rozalb de Mura, iar din 2012, designer al brandului Patzaikin. În 2010 urmează rezidența la IASPIS+, în Stockholm, Suedia, cu grupul Rozalb de Mura, iar în 2012, rezidența la Art Bellwald, Bellwald Canton Wallis, Elveția. În 2020 expune „Szénaizmok szalaghegyen /Mușchi de fân pe munte de panglici“ la Kunsthalle Bega, Timișoara.

 

Roxana Ionescu este artistă stabilită în România. Este absolventă a Facultāții de Arte Plastice, Secția Sculptură, din cadrul Universității de Arte și Design Cluj-Napoca, unde și-a susținut și masteratul în Sculptură și Instalație în perioada 2002-2004 și unde, începând din 2018, studiază în calitate de doctorand. O selecţie de lucrări recente include: Sculpture for the Mind, serie de instalații performative video, expusă la Centru de Interes din Cluj Napoca (centruldeinteres.art), în 2018, respectiv, 2019 (în lucru, 2017 – prezent); Air Confort, expusă la Muzeul Național de Artă Brukenthal, Galeria de Artă Contemporană, Sibiu, instalație (2008); Insideout, instalație exspusă în Cluj-Napoca, Sala Transilvania, Galeria Fundației Tranzit, și în Sibiu, la Muzeul Național de Artă Brukenthal, Galeria de Artă Contemporană, seria de final a instalației fiind expusă la Casa Teutch (2002-2007). În perioada 2008-2010, artista a susținut discursuri publice și private despre relația dintre artă și spirit în Wisconson, SUA, MonetVille și Quebeck, Canada. În perioada 2009-2017, a studiat și predat în privat desen, compoziție și 3D în forme de artă contemporană.

 

Adi Matei (n. 1980) este artist stabilit în România, care lucrează obiect și instalație video. A absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca în 2004, cu o bursă la Școala Regională de Arte Frumoase din Nantes. În 2012, a câștigat Grantul Constantin Brâncuși, rezidență la Cité des Arts Paris, a realizat prima sa expoziție de artist – MOON SHUFFLE – la Galeria de Artă Contemporană din Sibiu și a participat la Programul Krinzinger Projecte, organizat în Ungaria. În 2013, Adi Matei expune alături de alți artiști români în cadrul Bienalei de la Veneția, la Galeria Nouă a Institutului Cultural Român.

 

Alex Mirutziu. Practica lui Alex Mirutziu interoghează mediul ontologic al „rămânerii”, explorând conflictul dintre dorință și acțiune strategică. Influențat de filosofie, literatură și design, chestionează politicile incontinenței și a iraționalului integrității corporale pentru o înțelegere mai acută a propriei noastre umanități.

 

Vlad Nancă (n. 1979) este absolvent al secției Foto-Video din cadrul Universității Naționale de Artă din București. Primele lucrări ale artistului conțin simboluri politice și culturale, acesta folosind adeseori jocuri de cuvinte pentru a evoca nostalgia, făcând referire la istoria recentă a României și a Europei de Est și provocând climatul social și politic al momentului. În prezent, Nancă este interesat de spațiu (spațiul din natură, spațiul ca arhitectură, spațiul public, spațiul cosmic), interes care se materializează în sculpturi, obiecte și instalații.

 

Mihai Olos (1940 – 2015) a fost unul dintre cei mai proeminenți artiști români din generația care s-a impus la sfârșitul anilor ’60, cunoscut pentru abordarea distinctivă a limbajului vizual folosit prin intermediul principiilor fundamentale care defineau țara sa natală, Maramureș, precum tradiția, natura, cultura populară. Interesat de diverse medii – pictură, sculptură, happening, land art și chiar literatură – a dezvoltat un sistem conceptual coerent format din structuri morfologice modulare care l-a condus către Orașul Universal, proiectul său utopic, Olospolis, care ar „traduce” structura obiectelor simbolice tradiționale în modele pentru o construcție urbană extinsă pentru viitor. Influențele constructivismului, abstracționismului și ale implicării sociale l-au plasat încă de la începutul carierei sale artistice printre cei mai experimentali artiști din România. Participarea sa la Documenta 6 (1977), organizată la Free International University, fondată de Joseph Beuys, a pus bazele unei îndelungate prietenii cu însuși fondatorul universității, un admirator al acțiunilor și sculpturilor sale.

 

Selecție expoziții: Folklore, Centrul Pompidou-Metz, Metz (2020); VĂZÂND ISTORIA – 1947-2007. COLECȚIA MNAC, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2019); Perspectives, BOZAR Centre for Contemporary Art, Bruxelles (2019); Mihai Olos, Centrul Pompidou – Atelier Brâncuși, Paris (2018); Efemeristul. O retrospectivă Mihai Olos, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2016); Olospolis, Plan B, Berlin (2016); Aparență și esență, ArtEncounters, ediția I, Timișoara (2015); Muzeul Național Brukenthal Sibiu, România (2010); Muzeul de Artă, Baia Mare, România (2009); Trienala Internațională de Sculptură mică, Murska Sobota, Slovenia (2001); Galeria de Artă, Baia Mare, România (2000); Künstlerhaus Schloß Wiepersdorf, Germania (1993); Tripodul de Aur, Schaubühne, Berlin (1993); Bienala de la Veneția, ediția 39, lucrare încadrată în instalația Capitalul spațiu 1970-1977 de Joseph Beuys (1980); Documenta 6, Kassel, în cadrul Free International University a lui Joseph Beuys (1977); Mihai Olos, Muzeul Maramureșului, Sighet, România (1976); Arta și Orașul, Galeria Nouă, București (1974); Trienala de la Milano (1968).

 

Andrei Pituț (n. 1991) trăiește şi lucrează în Timișoara. În anul 2020 a absolvit secția de sculptură a Facultății de Arte şi Design din Timișoara, în prezent fiind doctorand în cadrul aceleași facultăți. Andrei Pituț a participat în 2019 la expozițiile Seeing Time, Kunsthalle Bega, Timișoara şi Art Safari – young blood. Arta timpului tău, București. Îl preocupă relația dintre materialele abandonate şi mediul urban.

 

Bogdan Rața (n. 1984) este artist, lector universitar, co-fondator al Kunsthalle Bega și inițiator al Bibliotecii Pavilion.  În 2017 a coordonat împreună cu Alina Cristescu proiectul educațional ARTISTHETEACHER. A avut expoziții personale la Slag Gallery, New York; Galeria Farideh Cadot, Paris; MNAC București; Nasui Collection & Gallery, București și la Fundația Calina, Timișoara. Bogdan Rața a participat în proiecte curatoriale la Paris, Moscova, Liverpool, Veneția, Dublin, New York, București, Sankt Petersburg, Porto, Kiev, Istanbul, Timișoara, Baia Mare.

 

Patricia Teodorescu (n. 1972) trăiește și lucrează în București. A studiat la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Departamentul de Sculptură, profesor Napoleon Tiron, și este activă în noile media. Proiectele sale implică multimedia, video, instalații, performance, desen, sculptură, pictură și lucrul cu mediul înconjurător. Este o artistă conceptuală interesată de teme filosofice, ecologice și sociale. A expus la Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti, România; la NGBK, Berlin, Germania; la Casino Luxemburg – Forum d’art contemporaine, Luxemburg; la Renaissance Society Chicago, SUA; la The Kitchen, NYC, SUA; la Tate Modern, London, UK; la Sammlung Essl și KulturKontakt, Austria, Vienna; la Centrul Contemporan de Artă Konkordia, Vršac, Serbia; la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, România; ICR Viena, Austria, Varșovia, Polonia, Timișoara, Constanța și Bucuresti. În 1997, a primit bursa pentru sculptură acordată de Uniunea Artiştilor Plastici din România, în 2005, premiul I oferit de Centrul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, România, iar în 2012 este aleasă artista video pentru Video Edition/ 2012 de către KulturKontakt, Viena, Austria. În 2016, i se acordă Premiul UAP pentru Multimedia pe anul 2015 și Premiul special, la Arte în București. Este selector, manager și producător din 2008 la StudioARTE (artist run space) și co-fondator al  proiectului Noaptea Devoratorilor de Videoart, în cadrul evenimentelor anuale NAG, co-autor al proiectului pedagogic Time Based Art din 2014, selector în proiecte curatoriale în cadrul Arte în București, evaluator artistic din 2016.

 

Ion Toderașcu (n. 1994) este sculptor, absolvent al Facultății de Arte și Design Timișoara. A participat  la expoziția Seeing Time, curatoriată de Liviana Dan la Kunsthalle Bega și a expus în proiecte curatoriale la Chișinău, București, Pécs, Sibiu și Timișoara. Este interesat de relația dintre sculptură, alimente, obiecte și consumerism.

 

Napoleon Tiron. Cu o operă provocativă şi inovatoare, Tiron radicalizează şi extinde definiţia sculpturii, punând mereu accentul pe materialitate, desen, pe legătura dintre operă şi privitor, operă şi context. Învaţă cu Boris Caragea, de la care preia textura extravaganţei, şi devine el însuşi profesor la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, unde pregăteşte câteva generaţii de artişti de la Aurel Vlad, la Patricia Teodorescu. Tiron mediază între un trecut extrem/logica sculpturii inseparabilă de logica monumentului, logica sculpturii ca reprezentare comemorativă, piedestalul ca parte importantă a structurii/ şi prezent/ disoluţia modernistă a noţiunii de sculptură ca personificare a formei plastice, logica monumentului distrusă gradual, accent pe instalaţie şi expunere. Au rămas ca reper câteva expoziţii intitulate strict Sculptura, Galeria Simeza, curator Anca Arghir, 1976; Sala Dalles, curator Dan Hăulică, 1986; Pavilionul României, Bienala de la Veneţia, comisar Dan Hăulică, 1988. În 2012, expune la Galeria Calina, curatoare Liviana Dan, și la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, curatoare Liviana Dan și Anca Mihuleț.

 

Casandra Vidrighin. Modul de abordare a lucrărilor Casandrei Vidrighin este un proces artistic la baza căruia stă și un material de cercetare, de observare și analiză, rezultatul fiind un gen de exprimare culturală autentică, cu accente radicale. Prin această poziție radicală, cu care artista se identifică, analizează spații, obiecte, imagini, dimensiuni emoționale, cu care stabilește o legătură și astfel intră într-o libertate de exprimare, care se află în strânsă legătură cu locul. Munca ei este legată de un provizorat prin modul în care a ales să facă vizibilă arta sa. Creativitatea vizavi de non-spațiile de exprimare devine pentru Casandra Vidrighin spontană și curajoasă, căutând oameni și locuri cu care să stabilească o legătură. În 2016, acceptă provocarea și împreună cu încă 6 artiști, care trăiesc și vor să expună la Sibiu (orașul natal în care trăiește), aderă la o formă de manifestare artistică sub numele de Grupul Nostru. S-a implicat în modul de funcționare și direcționare a platformei grupului; o platformă critică de artă contemporană, legată în primul rând de lipsa spațiilor de exprimare artistică din oraș și indiferența autorităților pentru susținerea unui astfel de loc. Această platformă devine inconfundabilă legal, civic, uman. Stilul de acțiune nu este unul seducător. Absolventă a Facultății de Artă Vizuală la Universitatea din Oradea, Casandra Vidrighin își desfășoară activitatea la Sibiu, implicându-se în câteva proiecte de educație artistică ca profesor, la Palatul Copiilor din Sibiu și la Fundația Logomedica. Ea dezvoltă un atelier de desen cu copii preșcolari, acordând o atenție deosebită expresivității desenului spontan.

 

 

Galeria Sector 1

În viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără constrângeri.  Armonizând două direcții, galeria găzduiește, pe de o parte, operele artiștilor – creatori de conținut, iar pe de altă parte, devine un spațiu al iubitorilor de artă care sprijină inițiativele creative.

 

Galeria Sector 1 s-a deschis în 2017, cu vernisajul expoziției de grup a șapte artiști tineri clujeni – Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban – alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecăruia dintre aceștia. Cea de-a doua expoziție de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1. Au urmat Mother Tongue, o expoziție a 17 artiști contemporani, și  Frumusețe conștientă, prima expunere a unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată. Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de grație. Betuker / Gaspar, dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiștilor Istvan Betuker, pictor, și Szilard Gaspar, sculptor, artist de performance și pugilist profesionist și a continuat cu expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria – ale cărei lucrări „par adevărate decrete estetice în care structura se decantează, creând în același timp referiri la mistic și ocult” și Carlos Caballero – având „o rigoare metafizică extremă, deși inefabilul formelor destramă contururile, care par să se scufunde în fundalul pictural astfel încât chiar perimetrul lor să se dovedească mobil”. Expoziția a fost curatoriată de Domenico De Chirico.

 

 

Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției

În Galeria Sector 1 este permisă prezența a maximum 50 de persoane simultan, cu respectarea regulilor de distanțare. Purtarea măștii este obligatorie pentru personalul galeriei și pentru vizitatori. Accesul în sală va fi permis după ce aceștia își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic. În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.

 

În ciuda vremurilor nesigure pe care le trăim, Galeria Sector 1, asemeni multor altor galerii și muzee, alături de curatorii și artiștii săi, se adaptează prezentului și va găsi soluții inovatoare pentru a continua să expună arta și în timpul pandemiei. Întrucât situația actuală continuă să ne redefinească parcursul firesc al vieții de zi cu zi, ceea ce putem face pentru a nu ne pierde este să transformăm limitările într-o sursă de inspirație. Să creem o „nouă normalitate”, în care arta să fie înțeleasă și folosită concret ca un spațiu esențial în această perioadă, iar galeriile să își recalibreze sensul pentru cât mai mulți dintre noi. Cultura vizuală și antreprenoriatul cultural pot rămâne sau reveni, după caz, la o normalitate care nu este nevoie să fie  afectată de „distanțarea socială”.

 

 

Expoziția: Sensul Sculpturii

Artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin

Curator: Liviana Dan

Data vernisajului: 4 martie 2020, de la ora 15:00, până la ora 21:00

Perioada expoziției: 5 martie – 20 aprilie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00 – 19:00, iar duminică și luni, cu programare prealabilă

Galeria Sector 1, str. Băiculești, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Expoziția „Lights on! Fellini’s 8 ½”, la București | Noaptea Albă a Galeriilor

Expoziția Lights on! Fellini’s 8 ½, inaugurată de TIFF în august, la Cluj-Napoca, poate fi văzută și la București, până pe 7 noiembrie, la finalul anului centenar Federico Fellini.

Vernisajul va avea loc vineri, 2 octombrie, de la ora 19:00, la Galeria Galateca (Str. C.A. Rosetti, nr. 2-4) în cadrul Nopții Albe a Galeriilor, o seară specială care include și proiecția a două filme dedicate celebrului regizor italian.

Lumea extraordinară a lui Fellini prinde viață prin obiectivul fotografului Paul Ronald, care a capturat momente de neuitat de pe platoul de filmare al producției 8 ½, surprinzându-i pe Fellini, pe seducătorul Marcello Mastroianni sau pe fermecătoarea Claudia Cardinale în momente de respiro, pregătindu-se de filmare sau discutând.

Fotografiile au rămas nepublicate decenii întregi, până când Paul Ronald i-a oferit lui Antonio Maraldi, responsabil pentru Centro Cinema Città di Cesena, negativele filmelor realizate în 1963. Selecția a luat forma acestei expoziții, curatoriată chiar de Maraldi. O expoziție dedicată maestrului luminii și viselor, Fellini.

În programul vernisajului intră și proiecția a două filme:

📌 Fellini fine mai (2019), de Eugenio Cappuccio, un documentar cu materiale inedite despre „lumea secretă” a unuia dintre cei mai influenți cineaști din istoria cinematografiei.

📌 Il lungo viaggio Fellini (2006), un scurtmetraj de animație produs de Regiunea Emilia-Romagna și de Fundația Federico Fellini, cu desene realizate de regizor (un pasionat caricaturist) și cu vocea poetului Tonino Guerra pe fundal.

Vă invit cu drag!

Posted on

Frumusețe conștientă – expoziție Yvonne Hasan

O premieră în programul curatorial al Galeriei Sector 1, Frumusețe conștientă marchează debutul colaborării cu patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan. Expoziția urmează retrospectivei Yvonne Hasan de la MNAC și urmărește ca rezultatul procesului de creație al artistei să fie mai apropiat publicului și mai bine înțeles.

Vernisajul expoziției curatoriate de Adrian Buga va avea loc pe 25 Septembrie, ora 18:30 și va putea fi vizitată în perioada 26 Septembrie – 09 Noiembrie 2019.

Galeria Sector 1 continuă, astfel, demersul inițiat în luna mai și validează noua etapă curatorială în care se găsește. Dacă până în luna mai expozițiile organizate la Galeria Sector 1 au prezentat lucrările artiștilor rezidenți, în această perioadă prietenii galeriei trebuie să se aștepte la o serie de surprize.

Expoziția Frumusețe conștientă își propune să pătrundă în intimitatea procesului de creație care imită devenirea vieții în sine: viața Yvonnei Hasan cu toate detaliile vremurilor în care a trăit și pe care le-a cronicat vizual în opera sa artistică, în scrierile sale, în imaginile țesute, în reliefurile colorate, în colajele și acuarelele sale.

Frumusețe conștientă, prima expunere a unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată, încapsulează viața proprie într-un jurnal vizual, plin de parfumul epocii.

“Dacă contextualizăm perioada anilor în care și-a construit laboratorul artistic, ne este mai ușor să ne poziționăm corect față de planul complet al operei sale. Buna prietenă, Nina Cassian, scrie despre lucrările artistei: dincolo de ramele și de limitele lor, aceste obiecte visează și respiră, tinzând să se restituie, să se adaoge naturii din care s-au născut, ceea ce reprezintă unul din rolurile fundamentale ale artei: acela de a îmbogăți preajma existenței noastre cu frumusețe conștientă, valoare și semnificație.

Aceste obiecte expuse aici, care visează și respiră, încearcă să ni se destăinuie, atât prin rațiunea autoarei, cât și prin forța lor estetică și particulară. Chiar și inserția din Autoportret este grăitoare, punctând vremurile și idealul frumuseții prin ambalajul reciclat în artă: produs superior – Monalisa, săpunul epidermelor sensibile. Realitatea concretă a artistei, materializatǎ în opera sa, este locul în care se unește gândirea vizuală cu o imaginație perceptivă. Este un loc rece, în care artista este ancorată zi cu zi. Acest loc rece e viața banală, a detaliilor mărunte pe care Yvonne Hasan le transformă ─ cu mijloace artistice și conștiente ─ în artă.
Prin „frumusețea conștientă” de care pomenește Nina Cassian, trebuie sǎ înțelegem efortul voit al Yvonnei Hassan de a se sublima în opera sa. A vedea, a înțelege și a fi, unde a fi trebuie ghidat spre a fi imaginat și a fi perceput, prima dată de artistă, apoi de noi – privitorii.” – Adrian Buga

Bio Yvonne Hasan
12 Ianuarie 1925 – Se naște la București Yvonne, a doua fiică a lui Daniel și a Luizei Hasan.
1940 – Exclusă din învățământul public datorită legilor rasiale, urmează cursurile unor licee special înființate pentru evrei.
1942-1945 – Urmează cursurile lui M.H. Maxy în cadrul Școlii de Arte pentru evrei.
1944 – În februarie, este arestată pentru activități antifasciste împreună cu sora sa, Gabriela Hasan.
1945 – Debutează la Salonul Național de Grafică din București.
1947 – Se căsătorește cu Petre Solomon.
1948 – Absolvă Facultatea de Filosofie a Universității Bucureşti, specialitatea Estetică, Istoria Artei.
1949-1950 – Studiază cu pictorul Alexandru Ciucurencu.
1956 – Prima expoziţie personală în sala N. Cristea de la Bucureşti.
1956 – Angajată ca asistent universitar la catedra Istoria Artei a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, de unde se va pensiona în 1982.
1965-67 – Publică primele studii despre M.H. Maxy, Victor Brauner și despre Școala de la Bauhaus.
1975 – Susține doctoratul în Filosofie, disciplina Estetică, cu teza „Expresia mișcării în imaginea plastică. Concepții specifice ale veacului XX în această problemă”.
1999 – Apare volumul intitulat “Paul Klee şi pictura modernă. Studiu despre textele lui teoretice”.
2005 – Participă la expoziţia de grup „După 50 de ani”, alături de Alma Redlinger, Eva Cerbu, Maria Constantin, Lelia Zuav David – colege de la Școala Maxy.
2009 – Organizează ultima expoziție din timpul vieții la Sala Galateca, București.
2007-2015 – Publică articole despre istoria artei și viața culturală pe site-ul propriu www.yvonnehasan.ro.
10 august 2016 – Se stinge la București.

Despre Adrian Buga

Critic și istoric de artă, expert atestat al Ministerului Culturii. A publicat diferite cărți despre pictori români și a realizat expoziții de artă, atât în țară, cât și în străinătate. A primit premiul George Oprescu și este decorat cu Medalia de Loialitate de către regele Mihai I al României. De fapt, este un “căutător de aur”. Îi place să descopere lucrări uitate cărora, prin puterea privirii, să le redea strălucirea.

Despre Galeria Sector 1

Sector 1 este o galerie de artă contemporană care funcționează ca un spațiu ce își dorește să contribuie la evoluția elitei artistice contemporane, punând pe primul loc ideile artistului, a cărui misiune este de a crea în mod liber, fără constrângeri. Galeria găzduiește, pe de-o parte, operele creatorilor de conținut, iar pe de altă parte vine în întâmpinarea iubitorilor de artă și de frumos care sprijină inițiativele creative.

Deschiderea galeriei, în 15 iunie 2017, a coincis cu vernisarea unei expoziții de grup a șapte artiști tineri clujeni – Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban – alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecărui artist din această selecție a galeriei. Cea de-a doua expoziție de grup a acelorași artiști alături de care galeria a plecat la drum este un eveniment care va închide acest prim moment al Galeriei Sector 1.

Debutul noii etape curatoriale a Galeriei Sector 1 a fost reprezentat de Mother Tongue, o expoziție de grup coagulând viziunea a nu mai puțin de 17 de artiști contemporani asupra limbajului universal al desenului.

Vă invit cu drag!

Posted on

Ouăle Grivița53 expuse la Globalworth

29 mai – 10 iunie, ultima expoziție publică a OUĂLOR GRIVIȚA 53 înainte de vânzare.
Ouăle sunt expuse în Galeria temporară Globalworth, Barbu Văcărescu 201.
Ouăle uriașe de 2 m, transformate în obiecte de artă de personalitățile care le-au creat, au adus admirația și respectul cauzei pentru care au fost realizate. Din luna martie până astăzi, ouăle au fost expuse public în AFI Cotroceni și în MNAC. Fondurile strânse în urma vânzării ouălor se duc în construcția GRIVIȚA 53 – primul teatru construit împreună. Din 1946, de când Liviu Ciulei a lasat moștenire Bucureștiului Teatrul Nottara, construit tot din bani privați, nu a mai existat un astfel de demers. Au creat pentru Grivița 53: Alexandru Tomescu & Ana Munteanu, Gheorghe Fikl, Oana Pellea, Cristian Mungiu & Dalina Badescu, Dan Perjovschi & band of illustrators, Ivan Patzaichin & Marius Burhan, Alex Găvan & Adina Mastalier, Horațiu Mălăele & Cristi Farcas, Maia Morgenstern & Cabiria Morgenstern, Mihai Dobrovolschi & Vlad Fodor, Vasile Murivale, Mirela Trăistaru, Mihai Popescu, Iuliana Vilsan, Francisc Chiuariu, Marius Manole, Fundatia Renasterea & Alexandra Nechita, Valeria Racila von Groningen & Chris Simion – Mercurian.
„Nu e nevoie de multe cuvinte, ci de donații și fapte. E un proiect curajos inițiat de oameni curajoși și frumoși. Grivita 53 e o victorie a unor oameni, impotriva unui sistem.” – Oana Pellea, actrita
„.De nimic nu ai nevoie mai mare după apă, mâncare decât de cultură. Când se naște un loc nou și găzduiește arta… e binevenit iar când mai e făcut și de prieteni e o binecuvântare. Grivița 53 va fi mărturia noastră.” – Marius Manole, actor
„E un proiect la care am răspuns „da” din prima secunda. E un proiect unic în lumea asta și trebuie făcut. Nu se construiește orice teatru, se construiește o comunitate” – Ivan Patzaichin, olimpic
„Acest teatru va fi exemplu pentru cei care vin după noi.” – Maia Morgenstern, actriță
„Cred că doar prin educație și cultură putem progresa. Și cred în inițiativa privată. Așteptăm prea mult și prea des să facă statul ceva. Pentru că statul are resurse și mijloace. Dar statul nu are pasiune. Și motivație. Asta admir la proiectul Grivița 53. Ou cu ou, cărămidă cu cărămidă, Grivița 53 prinde contur. Construiește cu noi.” – Cristian Mungiu, regizor de film.
„În țara asta unde se construiesc numai stadioane și mall-uri cineva vrea să construiască un teatru. E minunat!” – Dan Perjovschi, artist
Inițiatoarea proiectului, regizoarea și scriitoare Chris Simion – Mercurian a pus la bătaie casa bunicii sale. Cu banii câștigați pe casă, a cumpărat terenul pe care se construiește teatrul. Pentru construcția Grivița 53 este necesară suma de 1.000.000 euro dar șantierul poate fi început cu 400.000 euro. În afara ouălor, se pot cumpăra cărămizi, ferestre, scaune, pereți, uși. Detalii pe www.grivita53.ro
Partenerii proiectului: Leroy Merlin, Aquatec, Liliac, Fratelli Social Club, Aqua Carpatica, Radio Guerrilla, Digi TV & Hotnews.
Chris Simion-Mercurian este o personalitate apreciată atât în țară, cât și în străinătate. Chris are o carieră de peste 20 de ani în teatru, peste 48 de spectacole regizate, 10 cărți publicate și este inițiatoarea celui mai important festival de teatru independent din țară – UNDERCLOUD.

Păreri?

Posted on

Comediantul Micutzu ii face expozitie de pictura unui adolescent, la Sala Palatului

Impresionat de talentul unui adolescent de 12 ani care i-a făcut caricatura, Cosmin Nedelcu (Micutzu) vrea să îi ofere acestuia șansa de a deveni celebru publicului iubitor de umor.

Astfel, în data de 31 octombrie și 1 noiembrie 2017, în foaierul Sălii Palatului, cei care au plătit bilet la spectacolul “La cererea publicului”, vor avea surpriza unei experiențe pline de culoare înainte de show. Tablourile lui David Alexandru, pictorul ieșean care a avut deja 15 expoziții internaționale până la vârsta de 12 ani, vor fi expuse la intrare.

Cucerit total de talentul și de bunul simț al adolescentului, Micutzu declară:

“David, băiatul de 12 ani pe care vi l-am prezentat și vouă, mi-a făcut caricatura și încă nu îmi vorbește la pertu. Las link la pagina lui. Dacă vreți să cumpărați lucrări de-ale lui, scrieți-i și sigur se rezolvă.

Un mic om mare. Așa vorbește și așa desenează. Eu sunt total impresionat și cred că merită 100% să îl susținem”, încheie Micutzu.

Așadar, cei care vor veni la spectacolul “La cererea publicului” susținut de Badea, Bordea și Micutzu, în deschidere cu Mocanu, Cortea și Bucalae, spectacol care se va ține cu casa închisă atât pe 31 octombrie, cât și pe 1 noiembrie 2017, se vor bucura de o experiență plină de culoare semnată David Alexandru, pictorul de 12 ani din Iași, care se bucură de susținerea necondiționată a simpaticului comediant Cosmin Nedelcu (Micutzu).

Ce părere aveți? Merită, nu?

Posted on

Mâine începe Arkadia ShortFest. Festivalul găzduiește o nouă expoziție în uzină – „Reality Check”

Deschiderea celei de-a 4 ediții a Festivalului Internațional de Film Arkadia ShortFest va avea loc pe 1 septembrie, de la ora 20:00, prin inaugurarea unei noi expoziții amenajate în Uzina Camexip, „Reality Check”, semnată de artista O Florina.
Conceptul curatorial al expoziției are la bază corelarea a două proiecte semnate de tânăra artistă în ultimul an – Day for Night și Illusory Illustrations, ambele potrivite pentru a aduce în prim-plan tema regenerării spațiilor neconvenționale prin cultură, o temă recurentă a Expo ShortFest. Acestea se unesc sub umbrela verificării realității spațiului și timpului, într-o formă care să permită organizarea în cadrul uzinei.
„În Day for Night am explorat rapiditatea minții omenești de a se conforma la o realitate negativă; iar în Illusory Illustrations am propus un discurs critic la adresa identității mele artistice. Ambele înglobează sensul expersiei ‘reality check’ – de a trage linie și de a analiza dacă percepțiile proprii despre realitate corespund într-adevăr cu parcursul ei obiectiv. Această verificare are loc în spațiul expozițional prin ieșirea desenelor din cadrul pânzelor asemeni unor comentarii post-eveniment.” (Florina Oprescu)
Florina Oprescu (O Florina) a absolvit în 2015 masteratul în cadrul Universității Naționale de Arte – Departamentul de Artă Grafică și a avut lucrări expuse în numeroase proiecte artistice din ultimii 5 ani, incluzând Expo ShortFest 2016 – Art Factory.
Primul weekend de toamnă (1 – 3 septembrie) aduce în Băicoi nu doar expoziția „Reality Check”, ci și peste 30 de scurt-metraje din întreaga lume, animații pentru copii și proiecția specială a filmului Două Lozuri (r. Paul Negoescu). Programul complet poate fi consultat aici.
Pentru al 3-lea an consecutiv ÉCU – The European Independent Film Festival este partener și invitat special Arkadia ShortFest. 73 de filme din 28 de țări au participat la selecția oficială a competiției organizată de ÉCU în aprilie 2017, iar în uzinele Camexip vor rula 5 dintre cele mai bune producții: Emily Must Wait (r. Christian Wittmoser, Germania), Late Season (r. Daniela Leitner, Austria), My Last Summer (r. Paul-Claude Demers, Canada), Rhythm of Being (r. Giada Ghiringhelli, Marea Britanie), Standby (r. Charlotte Regan, Marea Britanie.

Micilor cinefili (3- 6 ani) le este destinată selecția de animații oferită de KINOdiseea, programată pentru sâmbătă ora 12:00, care include 8 scurt-metraje: Llamingos (r. Pablo Velasquez, Olanda), Sweet Dreams (r. Dinko Kumanovic, Croația), Etincelle (r. Alexandre Arnold, Franța), Ami (r. Gonzalo San Vicente, Germania), Miriam’s stray dog (r. Andres Tenusaar, Estonia), Moon Girl (r. Nicolas Bianco-Levrin, Franța), Googly (r. Kate Charter, Marea Britanie) și Hulu Berlu (r. Nicolas Biano-Levrin, Franța).
Intrarea la proiecții și accesul la expoziția „Reality Check” sunt anul acesta GRATUITE, în limita locurilor disponibile.

Așadar, acestea fiind spuse, vă invit cu multă plăcere la festival, apoi vă aștept cu impresii. Enjoy!

Posted on

Pictorul neamț Marcele Thiele și trupa ZUM au marcat închiderea expoziției ”Colorează-ți viața” de la Palatul Mogoșoaia

În perioada 2-9 octombrie a avut loc, la Palatul Mogoșoaia, expoziția ”Colorează-ți viața” a artistului Marcel Thiele, eveniment ce i-a adus sub același acoperiș pe iubitorii de artă.

Duminică, în ultima zi a expoziției, invitații au participat la un workshop susținut chiar de Marcel Thiele. Înarmaţi cu şpacluri şi pensule, invitaţii şi-au pus în valoare creativitatea, pictând ad hoc 4 tablouri.

Creaţiile artistului german şi-au găsit locul printre operele de artă istorice expuse în Palatul Mogoşoaia, îmbrăcând camerele acestuia în culori puternice și contururi abstracte.

Pe tot parcursul evenimentului, invitații s-au bucurat de o degustare de vinuri oferită de Crama Urlați Dealu Mare.

La finalul serii, timp de mai bine de o oră, trupa Zum a făcut ca întregul palat să răsune armonios de muzica lor într-un spectacol de neuitat.

Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Culturală Alături de TINEri împreună cu HTag PR, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti şi Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti.
Parteneri Crama Dealu Mare Urlaţi, Parma Food şi Love Plus.

Așadar, vă aștept cu impresii. V-a plăcut?